poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

76
Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health
Se estimează că doza zilnică medie de
acrilamidă absorbită de populaţia generală
se situează între 0,3-0,8µg/kg corp, iar doza
medie/kg corp la copii este de 2-3 ori mai
mare decât la adulţi. Aceste valori medii,
pot creşte pentru unii consumatori pană la
3-6µg/kg corp.
Valoarea expunerii pe cale alimentară, pe
termen lung este subestimată datorită
conţinutului foarte variabil de acrilamidă a
produselor alimentare (Tabelul 2) şi a
participării diferite a acestor alimente la
aportul energetic mediu [5].
Studiile efectuate pe alimente susceptibile
de a conţine acrilamidă, demonstrează
conţinut variabil de la un produs la altul.
Tabelul 2 reprezintă o trecere în revistă a
nivelelor de acrilamidă determinate în
diferite alimente (OMS). Nivelele cele mai
crescute de acrilamidă au fost găsite în
produsele crocante de brutărie, cartofi
prăjiţi, cipsuri şi în cafea. Analizele
preliminare indică cartofii şi produsele
derivate din aceştia (cipsuri, cartofi prajiţi,
copţi, fripţi) ca fiind principalele surse
alimentare de acrilamidă. Nu s-a constatat
prezenţa acrilamidei în cartofii fierţi,
deoarece temperatura de preparare nu atinge
nivelul de antrenare al formării acrilamidei,
rămânând sub 1200C. Aceste rezultate au
fost observate în numeroase studii din ţări
Nord Europene, Mediteraneene sau Central
Europene, dar şi din alte regiuni (Australia,
SUA). Există şi alte grupe alimentare cu
concentraţii mai reduse de acrilamidă dar cu
consum regulat zilnic, cum ar fi pâinea
proaspătă, prăjită şi pesmetul şi care
contribuie substanţial la ingestia zilnică, cu
o magnitudine diferită de la o ţară la alta şi
de la o populaţie la alta. Concentraţia în
cafeaua preparată pentru băut este de 10-20
de ori mai scăzută, fiind direct dependentă
de proporţia cafea/apă. Substituenţii de
cafea pe bază de cicoare conţin de 2-3 ori
mai multă acrilamidă decât cafeaua.
RISCURI PENTRU SĂNĂTATEA
UMANĂ
Efecte noncancerigene. Neurotoxicitatea
este singurul efect toxic recunoscut al
expunerii orale a populaţiei la acrilamidă.
Experimentele pe animale au dovedit că
acrilamida determină şi efecte asupra
aparatului reproducător (prin leziuni
testiculare şi scăderea fertilităţii). In vivo,
compusul este genotoxic pentru celulele
somatice şi germinale fiind capabil să
producă leziuni ereditare la nivelul
cromozomilor şi a genelor [7].
Efectul toxic acut asupra sistemului nervos
la oameni şi animale, cât şi asupra aparatului
reproductiv la şobolani, s-au demonstrat a
apărea la o doză unică de acrilamidă egală
sau mai mare cu 104 – 105 ingestia zilnică
estimată de acrilamidă prin alimente (100
mg/kg/zi faţă de 1-10 µg/kg ingestia zilnică
estimată prin alimente), iar DL50 este de
peste 150 mg/kg corp/zi [8].
Efectele cronice de neurotoxicitate se
manifestă la un NOAEL (doza fără efect
nociv observabil) de 0,5 mg/kg corp/zi
(rezultat din multiple studii în laborator
precum şi din expuneri profesionale). Doza
zilnică estimată de Aa este de circa 0,001
mg/kg corp/zi, astfel, există o diferenţă de
500 de ori între expunerea de origine
alimentară şi NOAEL.
Efectele cronice asupra aparatului
reproducător – se manifestă prin scăderea
fertilităţii observată în studii pe şobolani
masculi, expuşi zilnic la doze de 15 mg / kg
corp timp de 5 zile şi pe şoareci expuşi 4
săptămâni la doze de până la 12 mg/kg
corp/zi. Acest efect ar putea apărea datorită
scăderii numărului şi a mobilităţii
spermatozoizilor. În cazul unui studiu la
care animalele au fost expuse repetat la Aa
în doze de 36mg / kg corp / zi timp de 8
săptămâni s-a observat o degenerescenţă a
spermatidelor şi spermatocitelor. Din
numeroasele studii conduse pe animale,
rezultă că NOAEL pentru efecte asupra
reproducerii este de 4 ori mai mare decât cel