poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

62
Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health
În cazul DDT-ului nici una din probele
efectuate între anii 1989-2000 nu a depăşit
valorile maxime admise.
Din cele 2486 de determinări pentru
policlorobifenili şi alte pesticide organoclorurate
efectuate între anii 1989-2000,
ANUL
toate au fost sub limitele minime de detecţie
pentru fiecare compus.
Valorile absolute pentru numărul de
determinări efectuate şi numărul de probe
pozitive, distribuite pe tipuri de compuşi şi
ani sunt prezentate mai jos (Tabelul 2).
Tabelul 2. Numărul de probe distribuite pe ani
α şi β HCH Lindan DDT PCB
Alte pesticide
organoclorurate
Total Pozitive Total Pozitive Total Pozitive Total Pozitive Total Pozitive
1989 531 121 794 2 787 0 531 0 531 0
1990 590 21 590 5 590 0 590 0 590 0
1991 573 10 569 5 569 0 573 0 573 0
1992 427 22 421 31 569 0 427 0 427 0
1998 136 0 136 0 131 0 136 0 136 0
2000 229 0 229 0 224 0 229 0 229 0
CONCLUZII
Comparându-se procentul de probe pozitive,
pentru anumiţi compuşi, de-a lungul anilor
studiaţi, se observă diferenţe semnificative,
cu reducerea progresivă a numărului de
probe pozitive pentru α şi β HCH, cu
excepţia anului 1992, când se constată o
creştere a numărului de probe pozitive. În
ceea ce priveşte Lindanul, se observă o
creştere a procentelor de probe pozitive de-a
lungul anilor şi scăderea acestora începând
cu anul 1992, ajungând în anii 1998 şi 2000
la valori sub minimul detectabil.
Deşi numărul de probe pozitive, din totalul
probelor, pentru pesticidele organoclorurate
nu este foarte mare, cu excepţia anului 1989
pentru α şi β HCH, trebuie reţinut faptul că
pentru α şi β HCH, Lindan şi DDT, toate
probele alimentare efectuate în decursul
acestor ani au avut valori peste limita
minimă de detecţie, fapt de care este necesar
să se ţină cont, deoarece produsele
alimentare sunt consumate pe parcursul
întregii vieţi, expunând organismul
contactului îndelungat cu substanţe cu
potenţial cancerigen. Acestea pot deveni
nocive, ingerate şi în doze mici, deoarece
acţiunea cancerigenă se cumulează, efectul
malign putând să apară după o perioadă de
mai mulţi ani [8,9].
Rămâne cu un semn de întrebare anul 1992,
an în care se constată o creştere a
procentului de probe pozitive pentru α şi β
HCH şi care reprezintă vârful procentului de
probe pozitive pentru Lindan.