poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health 53
private, apă îmbuteliată şi băuturi
răcoritoare.
Selecţia lotului de persoane s-a efectuat din
zonele unde au fost localizate forajele
publice investigate (repartizate uniform pe
toată suprafaţa municipiului Timişoara), de
către medicii de familie din zonele
respective. S-a obţinut astfel un lot
reprezentativ de 528 persoane, dintre care:
318 femei (60,2 %) şi 210 bărbaţi (39,8 %)
(Figura 1). Media de vârstă a persoanelor
participante la studiu a fost 48,41 ani
(DS=16,13) cu limite min şi max de 18 şi 65
ani [32].
În cadrul anchetei epidemiologice s-a
completat un chestionar special, elaborat de
către specialiştii institutului nostru.
Chestionarul cuprinde informaţii referitoare
la persoanele selectate: date personale,
antecedente personale şi heredocolaterale,
factorul hidric şi alimentar, alţi factori de
risc, morbiditatea prin boli cu transmitere
hidrică acute sau cronice.
S-a efectuat şi examenul obiectiv care a
furnizat date referitoare la prezenţa:
xantoamelor, arcului corneean, pulsului la
arterele periferice precum şi determinarea
tensiunii arteriale.
Prelucrarea şi analiza statistică a datelor s-a
realizat cu ajutorul softurilor Windows XP,
EXCEL şi EPI 6.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Indicatorii de sănătate au fost urmăriţi
pentru a identifica problemele de sănătate
rezultate din riscurile de mediu.
Rezultatele obţinute la analiza fizicochimică
a apei potabile distribuite prin reţea
au evidenţiat valori crescute, peste CMA
(CMA – concentraţia maximă admisă,
VMA-valoarea medie anuală, V max. -
valoarea maximă determinată) la Uzina 1 la
indicatorii: Cl rezidual liber- VMA
0,5mg/L, Vmax-0,6 mg/L şi temperatură –
VMA 16,5 °C, Vmax – 18 °C [8, 17, 18,
23].
În studiul prezent, valorile obţinute pentru
temperatura apei au fost mai crescute la
uzina 2-4, VMA – 18,5 °C şi Vmax 19 °C,
(sursă de suprafaţă), şi la uzina 1, VMA –
16,5 °C, Vmax – 18 °C (sursă de
profunzime). Valorile maxime s-au observat
în ce-a de-a doua campanie de recoltare, în
sezonul cald – luna iunie. La peste 15 °C,
apa are un gust neplăcut, fad, nu satisface
senzaţia de sete, iar la unele persoane
declanşează senzaţia de greaţă [4, 5, 27].
Din analiza apei brute de la cele trei uzine,
s-au obţinut date referitoare la calitatea apei
de la foraje de mare adâncime (uzina 1 şi 5),
precum şi date referitoare la calitatea apei de
suprafaţă (uzina 2-4). S-au observat valori
ale arsenului de VMA - 22 µg/l, şi Vmax -
34 µg/l în apa brută de la foraj (uzina 1), dar
care nu s-au mai evidenţiat în apa potabilă
de la ieşire din staţia de tratare. As prezent
peste CMA-10 µg/l provine din sol. Este
posibilă prezenţa As în concentraţii crescute
şi în alte foraje din aceeaşi zonă, utilizate ca
şi sursă de apă potabilă [1, 19].
Valorile indicatorilor determinaţi în apa
potabilă de la forajele publice au fost
preluate din baza de date a institutului
nostru. Indicatorii care nu s-au încadrat în
normele admise sunt prezentaţi în Figura 2.
Fierul din apa de reţea poate să provină din
folosirea coagulanţilor cu fier (la prelucrarea
apei), a coroziunii conductelor de distribuire
din oţel şi fontă, iar cel din apa de
profunzime din sol. La concentraţii de fier
peste 0,3 mg/l, apar modificări de aspect,
culoare şi miros.
Amoniacul nu influenţează direct starea de
sănătate, dar poate determina modificări
organoleptice ale apei. Pragul detecţiei
olfactive este de 1,5 mg/l, iar pragul
detecţiei gustative pentru amoniu este de 35
mg/dm 3 .
În contact cu oxigenul, manganul formează
oxizi insolubili care determină colorarea
apei, formarea de depozite negre, detaşabile
în reţeaua de distribuţie şi, în consecinţă,
modificări de gust, miros şi turbiditate, şi
facilitează proliferarea microorganismelor,
care determină ulterior modificări
organoleptice ale apei potabile [4, 5, 27].
Valorile obţinute la analiza trihalometanilor
din apa potabilă prelevată de la cele trei
uzine se încadrează în limitele admise de
legislaţie. Prezenţa acestora în apa potabilă