poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

More documents

Recommendations

Info

42 Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health capacitate redusă de transport sanguin a oxigenului (bonavii cardio-vasculari), au o susceptibilitate ridicată la efectele adverse ale CO. Mediul domestic este deosebit de important, datorită posibilităţii de expunere pe termen lung la concentraţii reduse de CO. Într-un studiu pilot [1], cuprinzând 14 locuinţe, s-au înregistrat concentraţii ale CO suficient de ridicate pentru a produce potenţiale efecte adverse. Cu toate că extrapolarea acestor rezultate la întreaga populaţie nu este validă, ele prezintă interes datorită largii răspândiri a încălzirii domestice pe gaz metan, capabilă să producă concentraţii ridicate de CO, cu risc pentru sănătate. Markerii biologici (biomarkeri) sunt folosiţi pentru caracterizarea expunerii, a efectului şi a susceptibilităţii. Carboxihemoglobina (COHb) este un biomarker specific şi larg folosit pentru expunerea la CO, utilitatea ei ca biomarker al efectului fiind discutabilă. Evaluarea relaţiei dintre nivelul expunerii şi concentraţia COHb depinde de factori, cum sunt durata expunerii şi caracteristicile activităţii individuale. În timp ce expunerea la CO este în mod curent evaluată în termenii nivelului carboxihemoglobinei sanguine, folosirea ei ca biomarker al efectului cu relevanţă clinică este complicată de factori precum susceptibilităţile preexistente şi posibilele mecanisme alternative ale toxicităţii monoxidului de carbon [2]. CONCENTRAŢIILE MONOXIDULUI DE CARBON ÎN MEDIUL INTERIOR DOMESTIC Studiile publicate despre concentraţia CO în locuinţe nu sunt numeroase, făcând dificilă o concluzie fermă privind riscul expunerii domestice la CO. Dintre sursele de CO din mediul interior, cele mai reprezentative sunt folosirea gazului metan în bucătării la gătit şi sistemele de încălzire pe bază de gaz metan, lemne şi cărbune. Fumul de tutun din mediul interior influenţează nivelul CO; în locuinţe de nefumători s-au înregistrat concentraţii ale monoxidului de carbon de 2,1 mg/m 3 , faţă de 2,7 mg/m 3 în locuinţele fumătorilor. Prezenţa în corpul clădirii, a garajului sau vecinătatea cu artere rutiere cu trafic intens este de asemenea importantă. Pe baza măsurătorilor electrochimice efectuate în cele 14 locuinţe din studiul pilot menţionat anterior, media săptămânală a concentraţiei CO a variat între 0,3 şi 2,7 mg/m 3 în bucătăriile unde se folosea gazul metan la gătit, faţă de 0,8 - 0,9 mg/m 3 în bucătăriile fără gaz metan. În locuinţele cu gaz metan la bucătărie, concentraţia CO în celelalte încăperi a variat între 0,2 - 2,5 mg/m 3 , în sufragerie/camera de zi, şi între 0,5 – 2,1 mg/m 3 , în dormitor. Rezultate asemănătoare au fost obţinute în studii internaţionale, unde media concentraţiei CO în locuinţe a fost mai mică de 3,5 mg/m 3 [3,4,5,6]. Vârfuri ale concentraţiei CO s-au înregistrat în bucătăriile unde plita cu gaz metan era în funcţiune, aceste vârfuri fiind de 2-3 ori mai mari decât nivelul bazal de CO din locuinţele respective. În locuinţele dotate cu plite pe gaz metan s-a înregistrat concentraţii de CO între 6,0 - 49,3 mg/m 3 /min şi între 1,9 – 24,5 mg/m 3 /oră, comparativ cu vârfuri de concentraţie mult mai scăzute în locuinţe, unde se foloseşte numai plita electrică. Deşi valorile uzuale ale concentraţiei CO sunt de obicei mici, instalarea greşită sau funcţionarea deficitară a plitelor şi cuptoarelor de bucătărie pe gaz metan, reprezintă cauza creşterii semnificative a concentraţiei CO în locuinţe [7]. Chiar şi în acest studiu pilot mic, cu 14 locuinţe monitorizate, media orară maximă de 57 mg/m 3 în bucătărie şi 29,5 mg/m 3 în camera de zi au fost asociate cu funcţionarea defectuoasă a unui aragaz şi a unui boiler improvizat. Deşi, din punct de vedere statistic, nu este validă extrapolarea datelor pentru întreaga populaţie, rezultatele obţinute reprezintă un semnal de alarmă deoarece multe locuinţe au în dotare aparate pe gaz metan cu potenţial de creştere semnificativă a concentraţiei CO în mediul interior. Valorile vârfurilor de concentraţie amintite anterior indică faptul că, în unele
Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health 43 locuinţe concentraţia CO se apropie sau chiar depăşeşte media orară maximă admisă de O.M.S., de 30 mg/m 3 . Instalarea şi funcţionarea defectuoasă a unor aparate/instalaţii generatoare de monoxid de carbon în mediul domestic sunt motiv de îngrijorare, deoarece pot determina nivele periculoase ale concentraţiei CO. CARBOXIHEMOGLOBINA CA BIOMARKER DE EXPUNERE Carboxihemoglobina (COHb) este un biomarker util al expunerii la CO, relaţia dintre monoxidul de carbon inhalat şi concentraţia determinată a COHb fiind cunoscută. Deoarece această relaţie depinde de factori, cum sunt caracteristicile activităţii individuale, durata expunerii şi susceptibilităţile preexistente, COHb este un indicator de expunere mai puţin precis în cazul concentraţiilor scăzute de CO. Acest fapt devine evident când se iau în considerare fumatul şi efectele producerii endogene de CO. De asemenea, inhalarea de dicloro-metan (biclorură de metilen) poate creşte nivelul COHb. În continuare, proiectăm posibilele concentraţii ale carboxihemoglobinei datorate expunerii domestice tipice la monoxid de carbon. Din studiul pilot efectuat în 14 locuinţe, au fost extrase date pe o perioadă de 24 de ore, din locuinţa cu cele mai mari valori ale monoxidului de carbon (din casele unde aparatura pe gaz metan funcţiona în condiţii normale) şi apoi au fost reduse la concentraţii medii pe câte 30 de minute. Mediile pe 30 de minute din decursul celor 24 de ore arată variaţii de fond, de la mai puţin de 1,1 mg/m 3 până la 2,3 - 5,7 mg/m 3 (la ora 9, respectiv 12). Aceste mici creşteri sunt urmate de un vârf de concentraţie de 19,5 mg/m 3 la ora 20. Predicţia monoxidului de carbon inhalat şi a concentraţiei COHb sa calculat pentru un om de 70 kg, la diferite valori ale volumului respirator pe minut, care ilustrează activitatea fizică. S-a folosit ecuaţia Coburn – Forster – Kane pentru expunerea la nivelele CO măsurate [8]. Descriem în continuare concentraţiile prezise ale COHb, pentru scenariul care consideră un volum respirator pe minut de 25l, echivalent cu activitatea fizică uşoară. Se consideră un nivel bazal al COHb de 0,5%. Pe baza calculelor, concentraţia maximă prezisă a COHb atinge 1% între orele 20 – 22 (consecutiv vârfului de concentraţie al CO). COHb rămîne la nivelul valorii de fond de 0,5 % pentru restul zilei, cu o creştere la 0,6 %, pentru o scurtă perioadă, la ora 12. În aceste condiţii, chiar dacă se consideră un nivel ridicat al activităţii fizice, concentraţia prezisă a COHb pentru o persoană de 70 kg, nu va depăşi 1% pentru mai mult de două ore. În realitate, este puţin probabil ca acest nivel ridicat al activităţii fizice să fie realizat într-un mediu domestic. Pentru a obţine o concentraţie sanguină a carboxihemoglobinei de 2 %, reprezentând un nivel de pericol pentru bolnavii de angină, ar fi necesară menţinerea concentraţiei CO la 11,5 mg/m 3 timp de mai multe ore, sau a concentraţiei de 28,6 mg/m 3 timp de o oră. Pe baza acestor calcule, e puţin probabil că un nefumător poate ajunge în mediul domestic la un nivel periculos al COHb, în condiţiile în care aragazul şi sistemul de încălzire pe gaz funcţionează normal. Concentraţii mult mai ridicate ale COHb pot apărea prin funcţionarea defectuoasă a acestor instalaţii. CARBOXIHEMOGLOBINA CA MARKER AL EFECTULUI Manualele de toxicologie prezintă frecvent tabele ale simptomatologiei, apărute în relaţie cu diferite concentraţii ale carboxihemoglobinei, de exemplu, la concentraţii între 10-20 % COHb simptomele includ dureri de cap şi greţuri. Aceste legături au fost stabilite pe baza raportărilor în urma accidentelor de expunere la CO. În realitate, paleta simptomatologiei raportate, în urma unei anumite expuneri la CO, este mult mai largă: un individ cu 10% COHb îşi poate pierde cunoştinţa, în timp ce alţii cu nivele de COHb mai ridicate, sunt asimptomatici.
Page 1 and 2: Revista de Igienă şi Sănătate P
Page 35: Revista de Igienă şi Sănătate P
Page 45 and 46: ABSTRACT Revista de Igienă şi Să
Page 87 and 88:
Revista de Igienă şi Sănătate P
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
ABSTRACT Revista de Igienă şi Să
Page 111 and 112:
% Revista de Igienă şi Sănătate
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153:
show all

poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?