poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

138
Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health
Nu s-a obţinut o relaţie a cancerului de sân
cu aportul total de calorii, dar observăm
totuşi o asociere inversă, cu o semnificaţie
statistică slabă, cu aportul de calorii de
provenienţă vegetală.
În ceea ce priveşte nutrienţii, lipidele totale,
ajustate la aportul caloric sunt factori de risc
semnificativ în cancerul de sân, fără a se
putea evidenţia rolul lipidelor animale sau
vegetale în acest caz.
DISCUŢII
Faptul că dietele bogate în grăsimi cresc
riscul cancerului de sân, este de multă vreme
considerat ca fiind ipotetic. Această ipoteză
a fost generată în mod original de corelaţiile
statistice puternice, observate în studiile
ecologice internaţionale [2, 3] şi continuă să
fie sursa a numeroase controverse ştiinţifice.
Acum mai mult de 60 de ani, Tannenbaum
[9] a arătat că dietele bogate în grăsimi
favorizează creşterea tumorilor mamare la
rozătoare. De la acel raport, un număr mare
de laboratoare au obţinut un efect stimulator
al dietelor bogate în grăsimi asupra
tumorilor mamare moştenite genetic, la
şoareci şi şobolani, folosind inducerea prin
carcinogene, transplanturi, modele de tumori
mamare spontane şi metastatice [10].
Dietele bogate în grăsimi nu afectează
iniţierea, dar acţionează asupra progresiei
tumorilor mamare.
Poate că cel mai controversat aspect al
relaţiei dintre dietele bogate în grăsimi şi
tumorile mamare, la experimentele animale,
este importanţa consumului de calorii.
Deoarece grăsimea este cel mai dens
energizant folosit în alimentaţie, dietele
bogate în grăsimi duc la un aport energetic
sporit. O creştere a aportului energetic, ca
rezultat al creşterii lipidelor în compoziţia
dietelor, poate fi considerată a fi unul din
mecanismele prin care dietele bogate în
grăsimi influenţează dezvoltarea tumorilor.
Ele pot, de asemenea, juca un rol în
dezvoltarea cancerului de sân prin efectele
asupra metabolismului hormonilor ovarieni
sau prin mecanism indirect, şi anume,
apariţia obezităţii.
Oricum, este clar că interpretarea corectă a
efectelor dietelor bogate în grăsimi necesită
ajustarea la aportul energetic, care în studiul
nostru s-a făcut prin metoda densităţii
energetice şi a evidenţiat asocierea lipidelor
totale cu cancerul de sân.
Rolul consumului de lipide în modularea
riscului de cancer este relativ controversat,
deoarece un larg studiu prospectiv efectuat
în SUA [11], nu a putut demonstra faptul că
ingestia de grăsimi alimentare este factor de
risc pentru cancerul de sân [12]. Critica
majoră adusă studiilor din Statele Unite a
fost intervalul relativ îngust al consumului
zilnic de grăsimi, care s-a plasat deasupra
pragului pentru creşterea riscului cancerului
de sân, deoarece într-un studiu comparativ
internaţional, consumul zilnic de lipide a
fost mult mai ridicat [3].
Studiul nostru a evidenţiat asocierea
pozitivă a consumului de margarină cu
cancerul de sân. Se pare că acizii graşi trans,
rezultaţi ca produşi secundari ai hidrogenării
uleiurilor vegetale, pot fi răspunzători de
acest lucru [13] precum şi conţinutul de
aditivi alimentari folosiţi în procesul de
fabricare (emulgatori, aromă de unt etc.).
Consumul crescut de carne roşie constituie,
conform rezultatelor noastre un factor de
risc pentru cancerul de sân. Mai multe studii
au găsit această asociere; o rată mai mică a
cancerului s-a observat la femeile adventiste
de ziua a şaptea [14] sau la călugăriţele
vegetariene [15].
Evaluarea cărnii ca factor de risc asupra
cancerului de sân, s-a concentrat primar
asupra rolului său ca sursă de grăsimi sau
proteine animale. Totuşi, sunt studii care au
arătat că aportul de carne şi nu cel de
grăsimi sau proteine a crescut semnificativ
riscul cancerului de sân [16]. Este posibil ca,
dacă consumul de carne joacă un rol în