poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

118
Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health
de ţări, şcoala ca instituţie a devenit una din
ţintele preferate ale atacurilor vandale, atât
din partea elevilor cât şi din partea altor
persoane [6].
În mod particular, vandalismul şcolar
prezintă o serie de elemente caracteristice,
legate de organizarea şi funcţionarea
instituţiei educative, de caracteristicile
demografice ale populaţiei şcolare, de
practicile sociale specifice, de capacitatea
şcolii de a ierarhiza/eticheta elevii etc.
Frecvenţa vandalismului şcolar diferă de la
o şcoală la alta în funcţie de:
mărimea şcolii – cu cât o şcoală este
mai mare, cu atât posibilitatea unei
supravegheri continue şi eficiente
scade şi cresc ocaziile actelor de
vandalism; într-o şcoală mare se
mişcorează posibilitatea identificării
şi sancţionării elevilor-vandali,
pedeapsa având o valoare preventivă
pentru ceilalţi
situarea şcolii într-o zonă
caracterizată de un indice mare al
criminalităţii – cresc şansele ca o
şcoală să devină ţintă, iar elevii să
dezvolte conduite deviante prin
învăţarea de la un “model”; dacă o
comunitate are un număr mare de
adolescenţi care se ocupă cu traficul
şi/sau consumul de droguri, de
adolescenţi care fug de la şcoală şi
de acasă, are numeroase bande/găşti
de cartier , are mulţi adolescenţi care
fură sau distrug bunurile publice,
atunci şi şcolile locale vor avea o
rată mare de comportamente
deviante
compoziţia etnică, socială, rasială a
populaţiei şcolare – cu cât efectivele
şcolare sunt mai heterogene, cu atât
indicele vandalismului şcolar creşte
[4, 7].
Distribuţia în timp a vandalismului şcolar -
studiile raportează cea mai mare frecvenţă a
conduitelor agresive de vandalism în timpul
week-end-ului şi al vacanţelor şcolare,
urmate în ordine descrescătoare de
intervalele de după şi dinaintea cursurilor. În
schimb, alarmele false vizând prezenţa unor
bombe sau izbucnirea unor incendii au loc
cel mai des în timpul orelor de curs.
Motivaţia specifică a fost sistematizată de
Kube şi Schuster [8]:
- existenţa unor deficienţe în organizarea
activităţilor educative: programe rigide,
orare necorespunzătoare care pun în
dificultate anumite categorii de elevi
- deficienţe de natură psiho-pedagogică:
obiective lipsite de pertinenţă în raport cu
aspiraţiile educative ale elevilor şi cu
cerinţele de pe piaţa muncii, conţinuturi prea
abstracte, metode inadecvate de predare,
deficienţe de evaluare, disciplina şcolară
prea rigidă sau prea relaxată, permisivă
- atmosfera impersonală, anonimă a şcolii,
care îl împiedică pe elev să se identifice
afectiv cu şcoala
- sentimentul elevilor de a fi abandonaţi de
către şcoală, acolo unde şcolile funcţionează
într-o manieră deschisă şi permeabilă fără să
ofere elevilor un cadru privat, securizant
- deficienţe în relaţia şcolii cu familiile
elevilor, dublate de transferul reciproc al
responsabilităţii pentru conduitele agresive
ale elevilor.
Actele de vandalism nu sunt acte gratuite,
lipsite de semnificaţie. Ele trimit, în
majoritatea cazurilor, la o reacţie de protest.
Vandalismul în şcoală poate fi interpretat ca
o cale de a depăşi plictiseala, ca un act de
răzbunare împotriva unei situaţii percepute
ca nedreaptă sau ca un protest împotriva
autorităţilor şi regulilor şcolare. Elevii care
comit astfel de acte agresive au un nivel
scăzut al autocontrolului, o stimă de sine
slabă şi o toleranţă redusă la frustrare [7].
Comportamentul lor este dominat de
instabilitate, labilitate afectivă,
impulsivitate, irascibilitate, brutalitate,
rigiditate, tendinţa de negare a tot ceea ce
apreciază alţii, atitudini nonconformiste
manifeste [9-10].