INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

Instalaţii de ventilare şi climatizare 1147
şi/sau fizice. Influenţa efectelor de separare a prafului se poate vedea în figura X.6.27. De aici
se vede că particulele cel mai greu de reţinut sunt cele cu diametrul de 0,23 µm şi cu o
viteză de trecere a aerului de 2 cm/s. Eficacitatea mecanismelor de reţinere depinde de
dimensiunile particulelor de praf, de diametrul filtrelor din care este făcut mediul filtrant, de
viteza de mişcare a aerului şi de repartiţia particulelor înainte de filtru. Caracteristicile
filtrelor sunt: eficienţa, gradul de separare, capacitatea de filtrare, capacitatea de acumulare,
rezistenţa aeraulică, perioada de curăţire/înlocuire. Eficienţa se defineşte ca raportul dintre
cantitatea de praf atmosferic reţinută şi cantitatea iniţială de praf şi se exprimă în procente.
Gradul de separare se defineşte la fel ca eficienţa, dar, de data aceasta, referirea se face la
praful cu care se testează filtrele. Capacitatea de filtrare exprimă debitul de aer filtrat, în
timp de o oră, printr-o suprafaţă filtrantă de 1 m 2 , în m 3 /h, m 2 . Capacitatea de acumulare se
defineşte prin cantitatea de praf reţinută în timp de o oră în interstiţiile materialului filtrant,
cu o suprafaţă de 1 m 2 , fără să fie afectată capacitatea de filtrare şi fără să crească rezistenţa
aeraulică peste o anumită limită şi se exprimă în g, cm 3 /m 2 . Rezistenţa aeraulică reprezintă
pierderea de sarcină pe care o suferă aerul la trecerea lui printr-un mediu de filtrare şi se
exprimă în Pa. Există o rezistenţă aeraulică iniţială (filtrul în stare curată) şi una finală
(când filtrul trebuie curăţit/înlocuit). Rezistenţa aeraulică iniţială este: 30-50 Pa, filtre grosiere;
50-150 Pa, filtre; 150-250 Pa, filtre foarte fine şi absolute. Rezistenţa aeraulică finală
este 100-300 Pa, filtre grosiere; 300-500 Pa, filtre fine; 1000-1500 Pa, filtre foarte fine
şi absolute. Perioada de curăţire/înlocuire este 0,25-0,5 ani, filtre grosiere; 0,5-0,75 ani,
filtre fine; 1-3 ani, filtre foarte fine şi absolute. Filtrele de aer trebuie înseriate pentru a
fi protejate; astfel, un filtru fin trebuie precedat
de un filtru grosier, iar un filtru foarte fin/
absolut trebuie precedat de un filtru grosier şi
unul fin. Modalitatea de înseriere este arătată în
figura X.6.28. După tipurile constructive filtrele
se pot clasifica în: filtre metalice, filtre din fibre,
filtre cu cărbune activ, filtre cu ulei, filtre electrice.
După modul de amplasare deosebim filtre: verticale,
de canal, de perete, de plafon, amplasate
în gurile de refulare. După modul de utilizare
deosebim filtre: regenerabile şi aruncabile. Filtrele
îmbracă o mare varietate constructivă. Dintre
acestea, prezentăm schemele de principiu ale
câtorva tipuri: filtre mecanice (fig. X.6.29), filtre
cu saci (fig. X.6.30), filtre electrice (fig. X.6.31),
filtre absolute (v. fig.X.6.32) şi filtre cu cărbune
activ (fig. X.6.33).
Fig. X.6.27. Influenţa diferitelor
mecanisme de reţinere asupra puterii
de reţinere globală:
1 – efect rezultant; 2 – efect de interceptare
directă; 3 – efect de difuzie; 4 – efect de
inerţie şi cernere.
Fig. X.6.28. Înserierea filtrelor:
1 – filtru cu derulare automată; 2 – filtru cu saci; 3 – filtru electric;
4 – filtru cu cărbune activ; 5 – filtru absolut.