INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

Instalaţii de ventilare şi climatizare 1141
punct de vedere al presiunii, deosebim ventilatoare de joasă presiune (0-1000 Pa), de medie
presiune (1000-3000 Pa) şi de înaltă presiune (3000-30 000 Pa), iar după forma paletelor
rotorului distingem: cu palete îndreptate înapoi; cu palete drepte; cu palete îndreptate
înainte. După destinaţie, sunt pentru: aer; gaze calde;
transport pneumatic; materiale abrazive, materiale
corosive; gaze inflamabile şi explozive, iar după
nivelul de zgomot: de uz general; silenţioase.
Ventilatoarele radiale pot fi monoaspirante sau
dublu aspirante. Cele dublu aspirante se montează,
de regulă, într-un modul, refularea putându-se face
în sus, în jos sau orizontal. Cele monoaspirante pot
avea una din poziţiile indicate în figura X.6.19.
Ventilatorul axial poate să îmbrace unul din
tipurile indicate în figura X.6.20.
Datorită carcasei mai simple, la parametri
egali, ventilatoarele axiale sunt cu circa 50% mai
uşoare decât cele radiale, dar au un nivel de zgomot
ceva mai mare, motiv pentru care sunt mai puţin
folosite, deşi montajul este mult mai simplu.
Montarea ventilatoarelor axiale se poate face în
tubulatură, în fereastră, pe perete, pe acoperiş, în
Fig. X.6.19. Poziţiile de montare ale
ventilatoarelor radiale monoaspirante.
cotul unui canal (cu motorul montat în afară). Antrenarea lor este arătată în figura X.6.18.
Ventilatoarele pot avea palete fixe sau reglabile, permiţând modificarea debitului de aer sau
sensul de mişcare a aerului.
Fig. X.6.20. Ventilatoare axiale:
a – de montat în tubulatură; b – de fereastră; c – de perete; d – de acoperiş; c – în cot;
1 – carcasă circulară; 2 – rotor; 3 – motor electric; 4 – suport.
Curbele caracteristice ale ventilatoarelor, pentru diferite turaţii, reprezintă variaţia
debitului de aer L, în funcţie de presiunea acestuia ∆p, a puterii absorbite P, a randamentului
η şi a nivelului de zgomot în funcţie de presiunea dezvoltată. Ele sunt diferite, în
funcţie de tipul ventilatorului şi turaţie şi se determină experimental. Variaţia calitativă a
acestor curbe este dată în figura X.6.21.