INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

Instalaţii de ventilare şi climatizare 1135
Fig. X.6.11. Schema unei instalaţii de presiune joasă/înaltă, cu două canale de aer,
fără umidificarea aerului:
1-14, T – vezi fig. X.6.10; T 1 – termostat pe canalul de aer exterior; T 2 – termostat pe canalul
de aer amestecat; T 3 – termostat pe canalul de aer cald; T 4 – termostat pe canalul de aer rece;
T5 – termostat de amestec; TC – termostat de cameră; M – servomotor; AM – aparat de amestec.
Pentru a preveni umidităţi relative scăzute ale aerului interior în sezonul rece, se
poate prevedea umidificarea aerului refulat în încăperi. Umidificarea poate viza numai aerul
cald sau întregul debit de aer.
Aparatele de amestec reprezintă elementele principale ale instalaţiilor cu două canale
şi au funcţia de a introduce în permanenţă un debit de aer constant în încăperi, cu parametri
variabili, pentru a se asigura menţinerea temperaturii aerului interior la valoarea prestabilită.
Aparatele de amestec se execută în două variante: cu reglare directă şi cu reglare indirectă.
X.6.2.3.4. Instalaţii ,,aer-apă” (sau cu aer primar)
Pot realiza, ca şi instalaţiile cu două canale de aer, temperaturi diferite în fiecare
încăpere deservită în parte. Schema de principiu a unei astfel de instalaţii este arătată în
figura X.6.12. Se folosesc atât apa cât şi aerul ca agenţi termici, ponderea deţinând-o apa
caldă/răcită. Există un agregat central 1 pentru tratarea de bază a aerului pentru întreaga
clădire. De regulă, 1 tratează numai aerul proaspăt necesar ocupanţilor. În fiecare încăpere
se amplasează unul sau mai multe aparate 3. Aceste aparate de climatizare parţială pot fi:
– climaconvectoare (aparate cu inducţie sau ejectoconvectoare) (CCV);
– ventiloconvectoare (VCV).
Atât CCV cât şi VCV conţin câte un schimbător de căldură (prin care circulă apă
caldă, iarna, sau apă răcită, vara) sau două schimbătoare de căldură (unul pentru apă caldă
şi unul pentru apă răcită). Schimbătorul (schimbătoarele) de căldură este racordat la o
reţea de agenţi termici cu două conducte (tur-retur, prin care circulă, vara, apa răcită şi
iarna, apă caldă), cu trei conducte (tur pentru apă caldă, tur pentru apă răcită, retur comun),
cu patru conducte (tur-retur pentru apă caldă, tur-retur pentru apă răcită). La cele 2, 3,
4 conducte se adaugă şi una pentru colectarea condensatului (care se produce, vara, pe
suprafaţa exterioară a bateriei de răcire). Din punct de vedere funcţional, soluţia cea mai
bună este cea cu patru conducte.