Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Învinuirile
În scurt spus, la prima întrunire antipalamiŃii au atacat adăugirea la Mărturisirea de CredinŃă cerută
episcopilor înainte de sfinŃire. Ei socoteau că ea cuprinde unele expresii ale lui Palama. Potrivnicii lui
Palama erau Mitropolitul Matthei al Efesului, Iosif al Ganului şi Arsenie al Tirului (trimisul Patriarhului
Ignatie al Antiohiei şi prieten cu Kaleka). Tot în această tabără erau Nichifor Grigora (adevărata
căpetenie), Theodor Dexios, Ierom. Athanasie, Monahul Ignatie şi Theodor Atouemis. În ViaŃa sfântului,
aceşti potrivnici sânt numiŃi „Hanaanei, Hetei şi Amorei ce nu erau vrednici a fi părtaşi cu Israil. Iar
potrivnicii de acum, precum GavaoniŃii cei din vechime, prin înşelăciune şi prefăcătorie s’au apărat, ca să
nu fie nimiciŃi precum vecinii lor” (cf. Iisus Navi cap. 9).
La întâia întrunire Nichifor Grigora l-a învinuit pe Palama şi pe isihaştii săi de iconoclasm, adică
arderea icoanelor. Această învinuire ridicolă era cu totul neîntemeiată, căci din pruncia sa şi în tot
răstimpul chemării sale monahale Grigorie a cinstit mult icoanele, mai ales pe cele ale Maicii Domnului.
S’a purtat totuşi o lungă discuŃie theologică privitoare la Actele celui de-al Şaselea Sinod Ecumenic, căci,
spunea Palama, theologia lui era doar o dezvoltare a hotărârilor Sinodului al Şaselea despre cele două
lucrări sau voinŃe ale lui Hristos.
Se mai ştie că Nichifor Grigora dispreŃuia pe călugării contemplativi şi i-a descris în chip urâcios,
zicând: „Aceştia mănâncă mai mult decât porcii, beau mai mult decât elefanŃii, iar când se trezesc din
amorŃeală şi îşi vin în simŃiri, zic că au pătruns cele mai adânci taine şi că au darul prorociei”. 299
EsenŃa dumnezeiască şi energiile
La a doua întrunire, două zile mai târziu (30 Mai, 1351), antipalamiŃii au afirmat că cuvintele
„Dumnezeu” şi „Dumnezeire” se pot da numai esenŃei dumnezeieşti, nu dumnezeieştii lucrări. Totuşi în
actele Sinodului citim: „Dumnezeiasca esenŃă, aşa cum este ea în sine, rămâne nenumită cu vreun nume
oarecare... Numele dumnezeirii descrie nu esenŃa, ci lucrarea văzută”. 300
Actele Sinodului mai spun următoarele despre acest subiect: „Noi înŃelegem această
[lucrare/energie] nu ca fiind în afara esenŃei lui Dumnezeu, ci ca o mişcare substanŃială şi esenŃială a lui
Dumnezeu. Noi spunem că ea purcede şi curge din Dumnezeiasca FiinŃare ca din izvorul ei co-esenŃial,
negăsindu-se niciodată fără ea, ci împreună-fiinŃând cu dânsa. Ea nu se poate despărŃi de dumnezeiasca
esenŃă nici prin timp, nici prin vreo depărtare de timp şi loc, ci purcede din ea şi împreună-fiinŃează
veşnic cu ea afară de timp în veşnicie”. 301 Acelaşi document zice: „Aşa cum mărturisim dumnezeiasca
unime fiinŃială nu numai după nedespărŃire, ci în alte chipuri, precum de-obşte-zidirea şi neputinŃa de a fi
grăită, tot aşa ne-am învăŃat a socoti ca vrednică de Dumnezeu acea felurime şi osebire [între energie şi
lucrare] fără a rupe [unimea] în despărŃire aievea sau a cugeta vreo nefirească deosebire sau fiinŃială
înstrăinare ori despărŃire între ele [adică între esenŃă/fiinŃă şi lucrare/energie]. Ferească Dumnezeu! Dar
primim acea deosebire ce poate exista între ceea ce pricinuieşte şi ceea ce este pricinuit fiinŃial...
deosebind printr’o socotinŃă în chip vrednic de Dumnezeu ceea ce este, prin esenŃa sa, unit şi de
nedespărŃit”. 302
Sinodul explică în ce chip trebuie să înŃelegem unitatea şi deosebirea în ce priveşte esenŃa/fiinŃa lui
Dumnezeu şi energia sa fiinŃială. Hotărârea afirmă: „Unimea trebuie înŃeleasă ca ceea ce este unit şi de
nedespărŃit, pe când deosebirea, ca aceea dintre pricină şi ceea ce purcede din pricina însăşi. Însă nici
unimea nu nimiceşte deosebirea, nici deosebirea nu contrazice cu totul unimea, fiindcă nici una nu se
vatămă de către cealaltă”. 303
Întrunirile Sinodului au discutat în continuare despre esenŃă şi energie/lucrare, formulând învăŃătura
lui Grigorie Palama în acest fel: „Dumnezeiasca esenŃă şi dumnezeiasca energie/lucrare se deosebesc una
299 Payne, op. cit, p. 291.
300 PG 151, 730 BC.
301 PG 151, 736D.
302 PG 151, 737 BC.
303 PG 151, 738AB.
88