Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

ale Arhiepiscopului şi de a primi binecuvântarea lui. Apoi Arhiepiscopul a Ńinut un cuvânt despre pace,
atât de trebuincioasă acelei cetăŃi. El a mustrat samavolniciile zeloŃilor care despuiaseră boierimea şi pe
negustorii bogaŃi ai cetăŃii, omorând pe mulŃi dintre ei. Ba chiar luaseră avutul mănăstirilor. În ciuda
tuturor silniciilor Arhiepiscopul nu s’a învoit cu o politică de răzbunare.
De fapt nu dregătorul împărătesc a readus buna înŃelegere în cetate, ci bunăvoinŃa Arhiepiscopului,
dragostea lui şi refuzul de a îngădui represalii. El spunea: „Nu vă mai gândiŃi la a face rău sau la a răsplăti
răul cu rău”. MulŃi cetăŃeni au fost mişcaŃi de cuvântul său şi cu lacrimi au cerut iertare unii altora. Mai
apoi sfântul a mustrat nedreptăŃile ce duseseră la răzvrătirea zeloŃilor. Astfel, mulŃi din acest grup de
răzvrătiŃi i-au devenit cei mai buni prieteni.
SFÂNTUL FACE O MINUNE
Sfântul s’a pregătit apoi să săvârşească Dumnezeiasca Liturghie pentru întâia dată la ei. El a intrat în
sfântul altar ca de obicei, împreună cu preoŃii şi diaconii. Însă s’a întâmplat ca atunci Domnul să dorească
a-l proslăvi pe slujitorul Său întru acest chip.
Între slujitori se afla sus-zisul preot de la orfelinat, a cărui fiică se tămăduise de slăbănogire. Acel
preot avea şi un fiu lunatic, care la răstimpuri era rău chinuit de diavolul. În timpul Liturghiei preotul cu
pricina s’a apropiat de Sf. Grigorie cu credinŃă şi a întrebat dacă îl poate împărtăşi cu Sfintele Taine pe
fiul său. Apoi preotul l-a adus pe fiul său şi sfântul l-a împărtăşit cu preacuratele Taine. Îndată s’a vădit că
stăpânirea diavolească l-a părăsit cu totul. ToŃi au slăvit pe Dumnezeu şi pe slujitorul Său.
După aceasta Arhiepiscopul a chemat pe clerici şi le-a vorbit despre măreŃia harului preoŃiei. El le-a
spus că Biserica trebuie să se întemeieze pe piatra din capul unghiului care este Hristos, şi pe nimeni
altcineva, „că altă temelie nimenea poate să puie, afară de ceea ce este pusă, care este Iisus Hristos” (1
Cor. 3, 11). Ştiind aceasta, preoŃii trebuie să fie lumină oamenilor, nu întuneric şi prăpăstuire. Ducând pe
ceilalŃi către mântuire prin dulcile şi puternicele sale cuvinte, Arhiepiscopul învăŃa şi prin pilda sa. Nimic
nu ieşea din gura sa care să nu fie curăŃitor pentru suflet. El tâlcuia atât Vechiul cât şi Noul Legământ,
încât îl puteai asemui cu „cărturarul care se învaŃă întru împărăŃia cerurilor” şi cu „omul stăpân al casei
care scoate din comoara sa noi şi vechi” (Mt. 13, 52).
Multe alte minuni a lucrat sfântul ierarh. Biserica din Thessalonic, sub înŃeleapta sa păstorire, se
bucura de pace. S’a păstrat o Rugăciune împotriva năvălirii duşmanului, scrisă de Sf. Grigorie în 1350,
probabil cu prilejul unui atac al Sârbilor.
ParticipanŃii
SINODUL DIN 1351
În Februarie 1350, Patriarhul Isidor a răposat. La 10 Iunie, 1350, s’a aşezat un nou patriarh, Kallist
I, fost ucenic al Sf. Grigorie Sinaitul şi prieten al Sf. Grigorie Palama.
Pe atunci încă mai erau dintre cei de un cuget cu Varlaam şi Akindin, care nu încetau să tulbure
Biserica Dreptslăvitoare.
La 28 Mai, 1351, Patriarhul Kallist şi Împăratul Ioan Cantacuzino au adunat un Sinod în palatul
Vlaherne, în încăperea tricliniumului, ridicată de Alexie Comnenul, împodobită cu icoane ale Sinoadelor
trecute. Sf. Grigorie Palama a fost chemat să ia parte la discuŃii. El dorea mult să facă această călătorie. Pe
lângă întregul Senat se aflau de faŃă douăzeci şi cinci de mitropoliŃi, şapte episcopi şi trimişii a alŃi trei
mitropoliŃi. ReprezentanŃii Athosului, care şi ei au fost poftiŃi, au fost împiedicaŃi de vremurile grele:
războiul izbucnit între Genova şi VeneŃia şi neînŃelegerile ivite între Împăratul Cantacuzino şi Împăratul
Ioan al V-lea. Astfel, doar doi ieromonahi au fost trimişi, care să arate supunerea şi credincioşia athonită
faŃă de hotărârile Sinodului. PoziŃia athoniŃilor a fost înfăŃişată prin citirea unui tratat scris de Filothei
(1346).
Sinodul a avut patru întruniri, de la 28 Mai până la 9 Iunie, unde atât palamiŃii cât şi antipalamiŃii, în
dezbateri îndelungate, au avut prilejul să-şi înfăŃişeze părerile.
87