Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

INSULA LIMNOS
Apoi o hotărâre a Sinodului l-a făcut să plece în misiune în ostrovul Limnos din Marea Egee, între
Dardanelle şi Muntele Athos, cu nădejdea că propovăduirea sa va înmuia obiceiurile barbare ale
locuitorilor. Putem însă bănui că misiunea avea legătură şi cu dorinŃa stăpânirii de a pune capăt sfidării
ultimelor insule ce se împotriveau lui Cantacuzino.
Pe când sfântul se afla pe insulă, o mare nenorocire a căzut peste împărăŃie, atunci când a venit
ciuma. Ciuma a decimat capitala şi apoi s’a răspândit în toată Europa. O cronică apuseană povesteşte că
opt din nouă locuitori ai capitalei au pierit. Oricum, numărul victimelor era nemaipomenit de mare.
Când ciuma a lovit şi Limnosul, sfântul a făcut o procesiune cu toŃi oamenii, ca să-l roage pe
Dumnezeu să oprească ravagiile morŃii. Sfântul, fără şovăire, a cutezat să cerceteze acele Ńinuturi unde
molima era în putere, pe care mulŃi se temeau să le străbată. După rugi şi rugăciuni fierbinŃi, a doua zi
molima s’a oprit. Iată dar că Domnul plineşte voia celor ce Îl cinstesc pe El, căci „Aproape este Domnul
de toŃi cei ce cheamă pe el, de toŃi cei ce cheamă pe El întru adevăr” (Ps. 144, 19).
Acele vremuri în BizanŃ erau foarte întunecate. Anii de război civil nimiciseră puterea navală
bizantină. Stăpânirea împărăŃiei se mărginea la Thracia şi insulele din nordul Egeii, la Thessalonic şi la
câteva teritorii în Peloponnes. Pierderile teritoriale au adus o incalculabilă decădere economico-financiară
statului. PopulaŃia nu-şi putea plăti birurile, căci lucrarea pământului în Thracia încetase în vremea
războiului civil. ComerŃul bizantin se prăbuşise şi alt mijloc pentru echilibrarea bugetului nu mai exista.
Pe atunci Ştefan Duşan încheiase cucerirea Albaniei, Epirului şi Thessaliei. Acum teritoriul domnitorului
Sârb se întindea de la Dunăre la Golful Corinth şi de la Adriatica la Ńărmul Mării Egee.
Chiar palatul împărătesc nu mai era scena măreŃiei şi strălucirii, iar pocalurile nu mai erau de aur
sau argint, ci fuseseră înlocuite cu unele de plumb sau ceramică. Sub Cantacuzino, masa împărătească
primea doar o zecime din cât avea în mod obişnuit.
OCUPAREA THESSALONICULUI
La începutul lui 1350 Cantacuzino a ocupat Thessalonicul, deşi Ştefan Duşan stăpânea aproape
întreaga Macedonie iar Sârbii încă înaintau. Cantacuzino a intrat în cetate şi a izbutit să ocupe câteva
târguri, dat cetăŃile au căzut din nou în mâna lui Duşan.
În Decembrie 1350, Thessalonicenii au trimis câŃiva reprezentanŃi ai clerului şi pe marii dregători ai
cetăŃii ca să-l poftească pe Arhiepiscopul lor în scaun. Deci Arhiepiscopul Grigorie a părăsit Limnosul,
spre mâhnirea şi jalea locuitorilor insulei care primiseră minunile şi dumnezeieştile lui învăŃături.
La intrarea în Thessalonic oamenii l-au primit pe ierarhul lor cu nespusă bucurie. Sfântul a fost
înveşmântat cu veşminte noi. Rânduiala tradiŃională a înscăunării cuprindea şi o rugăciune a noului
Arhiepiscop Grigorie în faŃa porŃilor cetăŃii. Însă sfântul a ales o rugăciune de pocăinŃă şi a zis: „Am
încetat să ne mai cunoaştem unii pe alŃii; ne-am întors la starea de dinainte de a ne fi adus Tu la Un
Dumnezeu, O CredinŃă şi Un Botez, şi la o singură Împărtăşire”. Apoi s’a rugat pentru pace şi bună
înŃelegere în cetate.
Însă în loc de a cânta obişnuitele cântări de laudă, unul dintre cântăreŃi, insuflat de Dumnezeu, a
început să cânte Cântările Învierii, stârnindu-i şi pe alŃii să cânte cu glas mare. „Ziua Învierii, popoare, şi
să ne luminăm cu prăznuirea...”, şi celelalte. Oamenii credeau cu adevărat că au înaintea ochilor un
adevărat ucenic al lui Hristos care urmase Aceluia prin suferinŃele sale. Slobozirea lui Grigorie din
temniŃă şi surghiunul său erau ca ieşirea lui Hristos din adâncurile iadului. CântăreŃii au continuat
Canonul Învierii, zicând: „Să ne curăŃim simŃirile şi să vedem pe Hristos” şi „VeniŃi să bem băutură nouă
... din Izvorul nestricăciunii izvorând din mormântul lui Hristos”. Ca Biserică abia slobozită, ei cântau:
„Luminează-te, luminează-te Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit...” Uimitor este că
nimeni nu ştia care cântăreŃ începuse cântările. Până la urmă şi-au dat seama că era o insuflare venită de
Sus.
La trei zile după intrarea triumfală a sfântului s’a făcut o măreaŃă procesiune cu sfintele icoane. Au
stat de faŃă oameni de toate vârstele şi din toate cinurile, dornici a auzi de Dumnezeu insuflatele cuvinte
86