Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

cea vecinică a Lui putere, şi Dumnezeirea, ca să fie ei fără de răspuns” (Rom. 1, 20). „Oare şi fiinŃa
(esenŃa) lui Dumnezeu se vede prin făpturile lui înŃelegându-se? Nu, întru adevăr! Pentru că aceasta este a
răilor-cugetători Varlaam şi Akindin nebunie şi a celor mai nainte de dânşii, iară mai ales a lui Evnomie
smintitul. Pentru că acesta, mai nainte de rău-credincioşii aceia şi împreună-glăsuit cu ei, scrie în
Capetele lui că din făpturi nimic alta se înŃelege, fără numai această fiinŃă (esenŃă) a lui Dumnezeu”. 295
łARUL ŞTEFAN DUŞAN
În cei opt ani cât a lipsit Grigorie din Sfântul Munte, lucrul cel mai însemnat a fost aşezarea
stăpânirii sârbeşti în Athos, la sfârşitul lui 1345. În Noiembrie, 1347, Ştefan al IV-lea Duşan a venit în
Athos. El se autoproclamase „Împărat al Sârbilor şi Grecilor”, fiind încoronat în 1346 de Patriarhul Sârb
nou-aşezat, de faŃă fiind Protosul Sfântului Munte. Ştefan tocmai încerca să înfiinŃeze o uriaşă împărăŃie
răsăriteană prin unirea pământurilor sârbeşti cu cele bizantine sub stăpânirea sa. Luptele lăuntrice îi
slăbiseră pe bizantini, făcând să crească puterea lui Duşan. În afară de Thessalonic, tot restul Macedoniei
era sub stăpânirea lui. Muntele Athos se afla şi el în teritoriul stăpânit de el, iar Ştefan făcea totul spre a
câştiga bunăvoinŃa şi recunoaşterea celui mai slăvit centru al Ortodoxiei Greceşti. El a revărsat asupra
mănăstirilor bogate daruri de moşii şi privilegii.
În faŃa dărniciei lui Duşan mănăstirile athonite s’au dat bătute. Auzind de virtuŃile şi vredniciile lui
Grigorie, łarul Ştefan l-a poftit să ocupe scaunul Mitropoliei Bulgariei. Însă Grigorie nu a putut fi
înduplecat să primească. Atunci łarul s’a dus la Arhiepiscopul Grigorie şi l-a îmbiat cu cetăŃi, biserici şi
pământuri, înşirându-i şi veniturile anuale şi averea ce se adăuga pe deasupra. Atunci Arhiepiscopul
Grigorie i-a dat o lecŃie lui Duşan, dar şi athoniŃilor, zicând: „Noi nu avem trebuinŃă de stăpânire, moşii,
venituri sau bogăŃie. Dacă cineva pune un burete într’un pahar cu apă, buretele suge ceea ce este cu
putinŃă firii sale. Dar este vădit că acelaşi burete nu va putea suge nicidecum marea. Căci cum ar fi cu
putinŃă? Buretele în chip firesc va lepăda deplina lui pătrundere de către mare. Tot aşa sântem şi noi aci.
De multă vreme am învăŃat să trăim cu puŃin şi să ne mulŃumim cu cele trebuincioase vieŃii zilnice. Chiar
dacă ne-ai scufunda cu totul în aur, vei vedea că nu ne vom sătura cu mai mult decât cele ce alcătuiesc
mâncarea şi trebuinŃele noastre zilnice. Deci nu este de neapărată trebuinŃă să ne dai aceste daruri
nemăsurate şi atâŃia bani”. 296 Faima lui Grigorie a stânjenit stăpânirea sârbească în Athos. Unele izvoare
spun că Palama l-a apărat pe Protosul Nifon când a fost învinuit de massalianism de către călugării Sârbi.
Însă ceilalŃi athoniŃi şi mai apoi Sinodul constantinopolitan din 1350 l-au aflat desăvârşit ortodox. 297 Se
pare deci că învinuirea de massalianism era doar un pretext, căci de fapt Duşan dorea să pună un Protos
Sârb în locul Grecului Nifon. Apoi Duşan a hotărât să-l îndepărteze pe Arhiepiscop, trimiŃându-l cu o
misiune pe lângă ÎmpăraŃii din Constantinopol. Palama a plecat în Martie 1348. În luna Mai a aceluiaşi
ani, în lipsa lui Palama, în Athos a fost aşezat ca Protos un Sârb, Antonie.
Cândva prin anul 1348 sfântul a scris cea mai dogmatică dintre lucrările sale şi cea mai puŃin
polemică, intitulată O sută cincizeci de capete fireşti, theologhiceşti, năravnice şi practice, şi curăŃitoare
de molima varlaamită.
NICHIFOR GRIGORA
Sfântul nu a zăbovit mult în cetatea de scaun. Lucrul cel mai însemnat au fost discuŃiile cu Nichifor
Grigora despre theologie şi drept canonic, Ńinute în prezenŃa Împăratului. Grigora avea o întinsă
cunoaştere a multor domenii, era iscusit în dialectică şi era un bun reprezentant al Renaşterii apusene.
Primise o educaŃie aleasă, era familiarizat cu literatura clasică şi era atât de pasionat de astronomie încât
chiar propusese Împăratului o reformă calendaristică, care însă a fost respinsă. 298
295
„O sută cincizeci de capete...” 82, Filocalia de la Prodromu, vol. II, p. 279.
296
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., p. 299.
297
Miklosich, Acta I, 297.
298
A. A. Vasiliev, History of the Byzantine Empire, 324-1453, vol. II, The University of Wisconsin Press, Madison, WI, 1976,
p. 690.
84