Porunca a doua Un alt aspect însemnat al lucrării care cu siguranŃă îi dă de ru<strong>şi</strong>ne pe cei câŃiva critici răzleŃi care iau învinuit pe căpeteniile isihaştilor, mai ales pe Palama, de a pângări icoanele <strong>şi</strong> vasele <strong>sf</strong>inte din biserici, 276 este această zicere a <strong>sf</strong>ântului despre moaştele <strong>şi</strong> <strong>sf</strong>intele icoane ale <strong>sf</strong>inŃilor: „Asemenea [te închină] <strong>şi</strong> <strong>sf</strong>intelor moaşte <strong>şi</strong> oaselor lor, pentru că harul lui Dumnezeu locuieşte întru acestea, dupre cum <strong>şi</strong> în vremea făcătoarei de viaŃă morŃii Domnului, dumnezeirea nu s’a despărŃit de închinatul trupul Lui. ... Dar <strong>şi</strong> icoanelor <strong>sf</strong>inŃilor, fiindcă <strong>şi</strong> ei s’au răstignit împreună cu Domnul, să te închini lor”. 277 Arătându-<strong>şi</strong> sprijinul pentru închinarea icoanelor, el mărturiseşte: „Prin mijlocirea icoanelor închină-te lui Dumnezeu Carele ne-au făcut dupre asemănarea Lui <strong>şi</strong> bine au voit pre urmă, din negrăita Lui iubire de oameni, a purta chipul nostru <strong>şi</strong> să se facă scris împrejur”. 278 Vorbind în această lucrare despre „trupul lui Dumnezeu”, Palama spune că trupul îndumnezeit al lui Hristos a primit veşnica slavă a dumnezeirii pe care ne-o împărtăşeşte. Aceasta este ceea ce se înfăŃişează în icoane <strong>şi</strong> căreia ne închinăm în măsura în care înfăŃişează dumnezeirea lui Hristos; <strong>şi</strong> tot aceasta ni se dă în Sfânta Taină a Împărtăşaniei. Porunca a treia În ce priveşte celelalte porunci, el <strong>sf</strong>ătuieşte să se lepede orice fel de jurăminte. Cel ce se jură este totdeauna în primejdie de a nu-<strong>şi</strong> împlini cuvântul. Sf. Grigorie spune că creştinii care s’au legat cu jurământ, după ce au plinit ceea ce au jurat, trebuie să ceară lui Dumnezeu să-i ierte; căci chiar dacă î<strong>şi</strong> Ńin cuvântul, ei au călcat o poruncă dumnezeiască. 279 Porunca a patra Sfântul vorbeşte despre ziua Sâmbetei ca fiind Duminica Creştinilor, Ziua Învierii. Pentru el Duminica era ziua a opta, având caracter eshatologic, fiind acea zi „întru care va înceta toate lucrurile cele pământeşti”. Ea este chipul veacului celui nou, a cărui plinătate este preînchipuită în vremea Cincizecimii – pe când Postul Mare, fiind o vreme de nevoinŃă, simbolizează veacul de acum. 280 Porunca a cincea Următoarea poruncă, cea a cinstirii părinŃilor, este o datorie de temei a creştinilor, căci după Dumnezeu, părinŃii sânt pricina fiinŃării noastre. Însă dragostea de părinŃi trebuie să vină după dragostea de Dumnezeu. Creştinul trebuie să urască legăturile în care dragostea se dovedeşte a micşora dragostea omului faŃă de Dumnezeu. Cât despre părinŃii duhovniceşti, cei ce ne-au scos din stricăciunea <strong>şi</strong> amăgirea acestei lumi, ducându-ne către înviere <strong>şi</strong> către adevărul lui Hristos, aceştia trebuie cinstiŃi mai presus de părinŃii cei fireşti. 281 Porunca a şasea Porunca aceasta care ne spune să nu săvâr<strong>şi</strong>m preacurvie este înŃeleasă de Sf. Grigorie ca „a nu curvi”. El vorbeşte despre vrednicia fecioriei, ca omul să se poată afierosi cu totul lui Dumnezeu. „Însă de vei putea, păzeşte fecioria, ca să poŃi fi cu totul al lui Dumnezeu <strong>şi</strong> cu desăvâr<strong>şi</strong>tă dragoste să te uneşti cu 276 Tomul Antipalamit, PG 150, 884B; cf. 882B. 277 „Zece cuvinte la cele zece porunci ale punerii de lege ceii întru Hristos” 2, Filocalia de la Prodromu, vol. II, p. 243. 278 Ibid. 279 Ibid. 3, pp. 243-244. 280 Ibid. 4, p. 244. 281 Ibid. 5, pp. 244-245. 80
El ... <strong>şi</strong> ca îngerii lui Dumnezeu să petreci pre pământ: pentru că fireşte a lor este fecioria”. Cel ce trăieşte în feciorie se aseamănă „cu Tatăl Carele mai nainte de toŃi vecii a născut în feciorie; <strong>şi</strong> cu feciorelnicul Fiu Carele din Tatăl s’a născut dintru început, <strong>şi</strong> la <strong>sf</strong>âr<strong>şi</strong>tul veacurilor din Fecioară Maică în trup s’a născut; <strong>şi</strong> cu Sfântul Duh Carele este negrăit din Tatăl, nu născut ca Fiul, ci purces”. 282 El mai spune despre căsătorie că a fost aşezată pe pământ din pricina neascultării primilor noştri părinŃi. Ea nu este calea ideală pentru atingerea desăvâr<strong>şi</strong>rii, fiindcă îl leagă pe om de o viaŃă de griji <strong>şi</strong> face ca atingerea virtuŃii să fie mai anevoioasă. 282 Ibid. 6, p. 245. 81
- Page 1 and 2:
S T Â L P I I O R T O D O X I E I
- Page 3 and 4:
TROPARUL SFÂNTULUI GRIGORIE Glas 8
- Page 5 and 6:
nu aveau nici un dar vrednic de Sta
- Page 7 and 8:
să părăsească lumea şi slava e
- Page 9 and 10:
BOGOMILII La jumătatea drumului î
- Page 11 and 12:
VIAłA LA MUNTELE ATHOS După ce au
- Page 13 and 14:
ARĂTAREA SFÂNTULUI IOAN EVANGHELI
- Page 15 and 16:
LA SCHITUL GLOSSIA Apoi Sf. Grigori
- Page 17 and 18:
VIAłA LA THESSALONIC Sf. Grigorie
- Page 19 and 20:
DETRONAREA ÎMPĂRATULUI Împotriva
- Page 21 and 22:
SIHĂSTRIA SF. SAVVA Cinci ani paş
- Page 23 and 24:
AKINDIN LA ATHOS Pe când Sf. Grigo
- Page 25 and 26:
MONAHUL EVDOKIM La Esfigmenou trăi
- Page 27 and 28:
aŃiunea are puterea de a ne spune
- Page 29 and 30: Epistolele către Akindin În Epist
- Page 31 and 32: VARLAAM ÎI ATACĂ PE ISIHAŞTI Dâ
- Page 33 and 34: părŃi din vestitele sale Triade 5
- Page 35 and 36: Întâia Triadă, Cartea a Doua În
- Page 37 and 38: Când Varlaam a citit primele trei
- Page 39 and 40: aceasta învaŃă, lucrează şi do
- Page 41 and 42: Sfântul încheie apoi, zicând:
- Page 43 and 44: date şi arătate mai nainte celor
- Page 45 and 46: PRAZNICUL SFÂNTULUI ANTONIE CEL MA
- Page 47 and 48: o va avea cu Sine”. 120 Căci în
- Page 49 and 50: „după legea harului, Domnul Îns
- Page 51 and 52: străbătuse întregul oraş osând
- Page 53 and 54: „APĂRAREA” SFÂNTULUI Curând
- Page 55 and 56: TULBURĂRI POLITICE Sfântul Grigor
- Page 57 and 58: plecau. Sf. Grigorie s’a retras
- Page 59 and 60: Igumenul Lazăr s’a întors la m
- Page 61 and 62: FAPTELE LUI AKINDIN După ce, în A
- Page 63 and 64: omul se împărtăşeşte de firea
- Page 65 and 66: precum spune Sf. Pavel”. 201 La S
- Page 67 and 68: Al şaptelea antirrhetic În al şa
- Page 69 and 70: SCRIERILE DIN ÎNCHISOARE O altă s
- Page 71 and 72: EXCOMUNICAREA SFÂNTULUI La sfârş
- Page 73 and 74: privinŃa politicii. Deci Patriarhu
- Page 75 and 76: Astfel s’au alcătuit două taber
- Page 77 and 78: Dumnezeu. Ei se refereau la lucrare
- Page 79: PRAZNICUL NAŞTERII MAICII DOMNULUI
- Page 83 and 84: (energie)”. 288 Dacă energia dum
- Page 85 and 86: ÎNCERCĂRI DE A INTRA ÎN THESSALO
- Page 87 and 88: ale Arhiepiscopului şi de a primi
- Page 89 and 90: de cealaltă prin aceea că dumneze
- Page 91 and 92: CELĂLALT SINOD La câteva zile dup
- Page 93 and 94: În seara aceea, în chilie, ea a v
- Page 95 and 96: ÎN ROBIE La dispoziŃia ierarhului
- Page 97 and 98: spuneŃi că s’a născut din Feci
- Page 99 and 100: „Însă Cuvântul/Logosul nu se a
- Page 101 and 102: pretutindenea, atât aici jos cât
- Page 103 and 104: perdea erau chip al celor cereşti;
- Page 105 and 106: ăspuns: „Nici unul dintre noi nu
- Page 107 and 108: veselitor şi a zis cu zâmbire:
- Page 109 and 110: RĂSCUMPĂRAT DE CĂTRE SÂRBI Tân
- Page 111 and 112: cerut tămăduire de la ierarh. El
- Page 113 and 114: ÎNDATORIRILE PĂSTOREŞTI ALE SFÂ
- Page 115 and 116: ÎNCERCĂRI DE UNIRE CU BISERICA RO
- Page 117 and 118: CELE DIN URMĂ SCRIERI ALE SFÂNTUL
- Page 119 and 120: Pe lângă 14 Noiembrie, sfântul a
- Page 121 and 122: CÂTEVA MINUNI ALE SFÂNTULUI GRIGO
- Page 123 and 124: este pricina acestei zarve, tulbur
- Page 125 and 126: mergând călare prin toată cetate
- Page 127 and 128: Când Sf. Grigorie a devenit Arhiep
- Page 129 and 130: Nu trebuie să credem că sfântul
- Page 131 and 132:
frecat la ochi, s’a trezit şi s
- Page 133 and 134:
133
- Page 135 and 136:
135
- Page 137:
DistribuŃie: S.C. EgumeniŃa S.R.L