Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Porunca a doua
Un alt aspect însemnat al lucrării care cu siguranŃă îi dă de ruşine pe cei câŃiva critici răzleŃi care iau
învinuit pe căpeteniile isihaştilor, mai ales pe Palama, de a pângări icoanele şi vasele sfinte din
biserici, 276 este această zicere a sfântului despre moaştele şi sfintele icoane ale sfinŃilor: „Asemenea [te
închină] şi sfintelor moaşte şi oaselor lor, pentru că harul lui Dumnezeu locuieşte întru acestea, dupre cum
şi în vremea făcătoarei de viaŃă morŃii Domnului, dumnezeirea nu s’a despărŃit de închinatul trupul Lui. ...
Dar şi icoanelor sfinŃilor, fiindcă şi ei s’au răstignit împreună cu Domnul, să te închini lor”. 277 Arătându-şi
sprijinul pentru închinarea icoanelor, el mărturiseşte: „Prin mijlocirea icoanelor închină-te lui Dumnezeu
Carele ne-au făcut dupre asemănarea Lui şi bine au voit pre urmă, din negrăita Lui iubire de oameni, a
purta chipul nostru şi să se facă scris împrejur”. 278
Vorbind în această lucrare despre „trupul lui Dumnezeu”, Palama spune că trupul îndumnezeit al lui
Hristos a primit veşnica slavă a dumnezeirii pe care ne-o împărtăşeşte. Aceasta este ceea ce se înfăŃişează
în icoane şi căreia ne închinăm în măsura în care înfăŃişează dumnezeirea lui Hristos; şi tot aceasta ni se
dă în Sfânta Taină a Împărtăşaniei.
Porunca a treia
În ce priveşte celelalte porunci, el sfătuieşte să se lepede orice fel de jurăminte. Cel ce se jură este
totdeauna în primejdie de a nu-şi împlini cuvântul. Sf. Grigorie spune că creştinii care s’au legat cu
jurământ, după ce au plinit ceea ce au jurat, trebuie să ceară lui Dumnezeu să-i ierte; căci chiar dacă îşi Ńin
cuvântul, ei au călcat o poruncă dumnezeiască. 279
Porunca a patra
Sfântul vorbeşte despre ziua Sâmbetei ca fiind Duminica Creştinilor, Ziua Învierii. Pentru el
Duminica era ziua a opta, având caracter eshatologic, fiind acea zi „întru care va înceta toate lucrurile cele
pământeşti”. Ea este chipul veacului celui nou, a cărui plinătate este preînchipuită în vremea Cincizecimii
– pe când Postul Mare, fiind o vreme de nevoinŃă, simbolizează veacul de acum. 280
Porunca a cincea
Următoarea poruncă, cea a cinstirii părinŃilor, este o datorie de temei a creştinilor, căci după Dumnezeu,
părinŃii sânt pricina fiinŃării noastre. Însă dragostea de părinŃi trebuie să vină după dragostea de
Dumnezeu. Creştinul trebuie să urască legăturile în care dragostea se dovedeşte a micşora dragostea
omului faŃă de Dumnezeu. Cât despre părinŃii duhovniceşti, cei ce ne-au scos din stricăciunea şi amăgirea
acestei lumi, ducându-ne către înviere şi către adevărul lui Hristos, aceştia trebuie cinstiŃi mai presus de
părinŃii cei fireşti. 281
Porunca a şasea
Porunca aceasta care ne spune să nu săvârşim preacurvie este înŃeleasă de Sf. Grigorie ca „a nu
curvi”. El vorbeşte despre vrednicia fecioriei, ca omul să se poată afierosi cu totul lui Dumnezeu. „Însă de
vei putea, păzeşte fecioria, ca să poŃi fi cu totul al lui Dumnezeu şi cu desăvârşită dragoste să te uneşti cu
276 Tomul Antipalamit, PG 150, 884B; cf. 882B.
277 „Zece cuvinte la cele zece porunci ale punerii de lege ceii întru Hristos” 2, Filocalia de la Prodromu, vol. II, p. 243.
278 Ibid.
279 Ibid. 3, pp. 243-244.
280 Ibid. 4, p. 244.
281 Ibid. 5, pp. 244-245.
80