lui Grigorie au părăsit lumea <strong>şi</strong> au intrat în viaŃa monahală. Astfel părinŃi, fraŃi <strong>şi</strong> surori, într’un chip foarte obişnuit pentru o fam<strong>ilie</strong> bizantină, s’au dus să îmbrăŃişeze monahismul. Urmând porunca Evangheliei, Grigorie a împărŃit toată averea sa săracilor. Apoi, dispreŃuind din toată inima frumuseŃea, dulceaŃa <strong>şi</strong> slava acestei lumi, i-a luat pe cei doi fraŃi ai săi, Macarie <strong>şi</strong> Theodosie, <strong>şi</strong> au plecat la Muntele Athos. FraŃii au părăsit Constantinopolul pe jos, în toamna lui 1317. 8
BOGOMILII La jumătatea drumului între Constantinopol <strong>şi</strong> Thessalonic, la graniŃa Traciei cu Macedonia, fraŃii Palama au iernat câteva luni pe Muntele Papikion, vestit încă din veacul al unsprezecelea pentru multele sale aşezăminte monahiceşti. Pe un munte învecinat trăiau bogomilii care, de câteva generaŃii, boleau de erezia marchionită <strong>şi</strong> cea massaliană. Bogomilii nu recunoşteau nici o stăpânire lumească sau vreun aşezământ al statului, fiind o ameninŃare pentru Biserică. Cu aspra lor asceză atrăseseră mulŃi oameni din Răsărit. Massalienii î<strong>şi</strong> aveau obâr<strong>şi</strong>a în Asia Mică <strong>şi</strong> în alte părŃi ale Răsăritului Creştin, de unde fiind alungaŃi, se aşezaseră în Thracia <strong>şi</strong> Bulgaria. Căpetenia lor fusese un preot, Papa Bogomil, de la care, în Balcani, mişcarea <strong>şi</strong>-a luat numele de bogomilism. Ei învăŃau că Ńelul rugăciunii, postului <strong>şi</strong> cugetării era slobozirea de trup, iar nu preschimbarea lui împreună cu sufletul prin har. De regulă se înfrânau de la carne <strong>şi</strong> de la vin. Lepădau Vechiul Legământ, afară de Psaltire. Primeau Noul Legământ, dar lepădau tămăduirile minunate săvâr<strong>şi</strong>te de Hristos, căci acestea erau legate de trup. Ei le înŃelegeau ca pe nişte pilde ale vindecării de păcat. Nu îngăduiau altă rugăciune decât Rugăciunea Domnească, pe care o rosteau de patru ori în timpul zilei <strong>şi</strong> de patru ori în timpul nopŃii. Nu îngăduiau căsătoria pentru cei „desăvâr<strong>şi</strong>Ńi”, adică propovăduitorii lor, dar o îngăduiau pentru oamenii de rând. SusŃinând că toate ramurile Bisericii Creştine erau în rătăcire, ei lepădau nu numai ierarhia <strong>şi</strong> stăpânirea bisericească, ci <strong>şi</strong> Sfântul Botez, Sfânta Împărtăşanie, cinstirea altarelor, icoanelor, crucilor <strong>şi</strong> <strong>sf</strong>intelor moaşte. Nu recunoşteau minunile <strong>şi</strong> nici canoanele bisericeşti. Potrivit teoriei lor maniheiste, Dumnezeu a zidit doar lumea duhurilor, iar diavolul a făcut materia, trupurile materialnice <strong>şi</strong> lumea materialnică. Pentru aceea toate cele materialnice sânt rele <strong>şi</strong> trebuie lepădate. Massalienii sau evhiŃii (lit. „cei ce se roagă”) învăŃau că de la naştere se află în inima fiecărui om un diavol lăuntric care nu iese la Sfântul Botez, ci numai prin rugăciune neîncetată. Ei mai susŃineau că esenŃa dumnezeiască se poate vedea cu ochii trupeşti. Odată, vreo doi sau trei bogomili s’au încumetat să vină la mănăstirea unde stătea Sf. Grigorie, ca să se cunoască <strong>şi</strong> să poarte discuŃii theologice. Curând bogomilii <strong>şi</strong>-au dat seama că ceea ce propovăduiau ei nu era bine primit, astfel că au plecat în grabă. După ce a auzit multe dintre bla<strong>sf</strong>emiile rostite de bogomili, Grigorie, plin de Duh <strong>şi</strong> de <strong>sf</strong>ântă râvnă, nu a şovăit să-l ia pe fratele său Theodosie <strong>şi</strong> să străbată drumul până la tabăra bogomililor. Ajungând la locul unde stăteau ereticii, a intrat în vorbă cu dascălii lor, vorbind despre rugăciune <strong>şi</strong> despre adevărul Ortodoxiei. Grigorie, luminat de Duhul Sfânt, lea retezat deşarta <strong>şi</strong> întortocheata lor cugetare ca pe o pânză de păianjen. În ce priveşte Rugăciunea Domnească, Grigorie a spus că atunci când ucenicul a cerut, „Doamne, învaŃă pre noi a ne ruga” (Lc. 11, 1), Hristos nu a zis că acestea sânt singurele cuvinte ce trebuie rostite în rugăciune, ci că aşa trebuie să se roage (Mt. 6, 9). Rugăciunea Domnească avea să fie ucenicilor pildă <strong>şi</strong> dreptar. Apoi <strong>sf</strong>ântul bărbat începu să le dezvăluie misiunea de suflet mântuitoare a lui Hristos <strong>şi</strong> înfrângerea vrăjma<strong>şi</strong>lor noştri prin Cruce. Folosind pilde din Vechiul Legământ <strong>şi</strong> din Proroci, el le-a înfăŃişat dumnezeiasca taină a iertării <strong>şi</strong> toate lucrurile ce preînchipuiau Crucea. UluiŃi, ereticii <strong>şi</strong>-au închis gurile <strong>şi</strong> <strong>şi</strong>-au oprit limbile. Sfântul Grigorie a dobândit cu adevărat o mare biruinŃă. 13 Cu toate acestea unii bogomili s’au simŃit foarte jigniŃi. Furio<strong>şi</strong>, ei căutau să-i facă rău lui Grigorie. Şi ce au uneltit? Ei au făcut în aşa fel încât să-i poftească la masă pe Grigorie <strong>şi</strong> pe fratele său <strong>şi</strong> să mănânce bucate în care amestecaseră otravă. Însă această cumplită faptă nu a trecut nezărită de Grigorie care era luminat de Duhul Sfânt. Deci Grigorie i-a înştiinŃat pe cei de faŃă, <strong>şi</strong> unul dintre ei, vrând să încerce, a aruncat prin uşă o bucăŃică de pâine câinilor. Un câine, prinzând pâinea <strong>şi</strong> mâncând-o, a murit îndată. ToŃi s’au înspăimântat atunci când s’a vădit că mâncarea era presărată cu otravă <strong>şi</strong> cu moarte. Însă aceasta n’a făcut decât să sporească <strong>sf</strong>inŃenia lui Grigorie în ochii ereticilor. 14 Ca urmare, Grigorie <strong>şi</strong> fratele lui au izbutit să-l convertească pe căpetenia lor. Acest bărbat <strong>şi</strong>-a venit în simŃiri, dimpreună cu alŃi bogomili. Recunoscându-<strong>şi</strong> rătăcirea, ei au plecat la Constantinopol unde s’au unit cu adevărata Biserică. 13 Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 67-75. 14 Ibid., pp. 77-79. 9
- Page 1 and 2: S T Â L P I I O R T O D O X I E I
- Page 3 and 4: TROPARUL SFÂNTULUI GRIGORIE Glas 8
- Page 5 and 6: nu aveau nici un dar vrednic de Sta
- Page 7: să părăsească lumea şi slava e
- Page 11 and 12: VIAłA LA MUNTELE ATHOS După ce au
- Page 13 and 14: ARĂTAREA SFÂNTULUI IOAN EVANGHELI
- Page 15 and 16: LA SCHITUL GLOSSIA Apoi Sf. Grigori
- Page 17 and 18: VIAłA LA THESSALONIC Sf. Grigorie
- Page 19 and 20: DETRONAREA ÎMPĂRATULUI Împotriva
- Page 21 and 22: SIHĂSTRIA SF. SAVVA Cinci ani paş
- Page 23 and 24: AKINDIN LA ATHOS Pe când Sf. Grigo
- Page 25 and 26: MONAHUL EVDOKIM La Esfigmenou trăi
- Page 27 and 28: aŃiunea are puterea de a ne spune
- Page 29 and 30: Epistolele către Akindin În Epist
- Page 31 and 32: VARLAAM ÎI ATACĂ PE ISIHAŞTI Dâ
- Page 33 and 34: părŃi din vestitele sale Triade 5
- Page 35 and 36: Întâia Triadă, Cartea a Doua În
- Page 37 and 38: Când Varlaam a citit primele trei
- Page 39 and 40: aceasta învaŃă, lucrează şi do
- Page 41 and 42: Sfântul încheie apoi, zicând:
- Page 43 and 44: date şi arătate mai nainte celor
- Page 45 and 46: PRAZNICUL SFÂNTULUI ANTONIE CEL MA
- Page 47 and 48: o va avea cu Sine”. 120 Căci în
- Page 49 and 50: „după legea harului, Domnul Îns
- Page 51 and 52: străbătuse întregul oraş osând
- Page 53 and 54: „APĂRAREA” SFÂNTULUI Curând
- Page 55 and 56: TULBURĂRI POLITICE Sfântul Grigor
- Page 57 and 58: plecau. Sf. Grigorie s’a retras
- Page 59 and 60:
Igumenul Lazăr s’a întors la m
- Page 61 and 62:
FAPTELE LUI AKINDIN După ce, în A
- Page 63 and 64:
omul se împărtăşeşte de firea
- Page 65 and 66:
precum spune Sf. Pavel”. 201 La S
- Page 67 and 68:
Al şaptelea antirrhetic În al şa
- Page 69 and 70:
SCRIERILE DIN ÎNCHISOARE O altă s
- Page 71 and 72:
EXCOMUNICAREA SFÂNTULUI La sfârş
- Page 73 and 74:
privinŃa politicii. Deci Patriarhu
- Page 75 and 76:
Astfel s’au alcătuit două taber
- Page 77 and 78:
Dumnezeu. Ei se refereau la lucrare
- Page 79 and 80:
PRAZNICUL NAŞTERII MAICII DOMNULUI
- Page 81 and 82:
El ... şi ca îngerii lui Dumnezeu
- Page 83 and 84:
(energie)”. 288 Dacă energia dum
- Page 85 and 86:
ÎNCERCĂRI DE A INTRA ÎN THESSALO
- Page 87 and 88:
ale Arhiepiscopului şi de a primi
- Page 89 and 90:
de cealaltă prin aceea că dumneze
- Page 91 and 92:
CELĂLALT SINOD La câteva zile dup
- Page 93 and 94:
În seara aceea, în chilie, ea a v
- Page 95 and 96:
ÎN ROBIE La dispoziŃia ierarhului
- Page 97 and 98:
spuneŃi că s’a născut din Feci
- Page 99 and 100:
„Însă Cuvântul/Logosul nu se a
- Page 101 and 102:
pretutindenea, atât aici jos cât
- Page 103 and 104:
perdea erau chip al celor cereşti;
- Page 105 and 106:
ăspuns: „Nici unul dintre noi nu
- Page 107 and 108:
veselitor şi a zis cu zâmbire:
- Page 109 and 110:
RĂSCUMPĂRAT DE CĂTRE SÂRBI Tân
- Page 111 and 112:
cerut tămăduire de la ierarh. El
- Page 113 and 114:
ÎNDATORIRILE PĂSTOREŞTI ALE SFÂ
- Page 115 and 116:
ÎNCERCĂRI DE UNIRE CU BISERICA RO
- Page 117 and 118:
CELE DIN URMĂ SCRIERI ALE SFÂNTUL
- Page 119 and 120:
Pe lângă 14 Noiembrie, sfântul a
- Page 121 and 122:
CÂTEVA MINUNI ALE SFÂNTULUI GRIGO
- Page 123 and 124:
este pricina acestei zarve, tulbur
- Page 125 and 126:
mergând călare prin toată cetate
- Page 127 and 128:
Când Sf. Grigorie a devenit Arhiep
- Page 129 and 130:
Nu trebuie să credem că sfântul
- Page 131 and 132:
frecat la ochi, s’a trezit şi s
- Page 133 and 134:
133
- Page 135 and 136:
135
- Page 137:
DistribuŃie: S.C. EgumeniŃa S.R.L