Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

PRAZNICUL NAŞTERII
MAICII DOMNULUI
Praznicul Naşterii Maicii Domnului, 8 Septembrie, se apropia cu repeziciune. Pe atunci în
Thessalonic era un evlavios şi osârduitor preot care îngrijea un orfelinat. El avea o fiică nemăritată care,
după o boală grea, rămăsese slăbănogită de toate mădularele şi de trei ani zăcea la pat. Pregătindu-se să
slujească Dumnezeiasca Liturghie în cinstea Naşterii Maicii Domnului, preotul thessalonicean s’a rugat
lui Dumnezeu să binevoiască a-i descoperi dacă noul lor ierarh Grigorie greşea în credinŃa sa privitoare la
viaŃa monahicească şi dumnezeiasca vedere, ori câştigase îndrăzneală înaintea Domnului. El i-a rugat şi
pe ceilalŃi împreună-slujitori să se roage cu el pentru aceasta. Preotul a cerut ca descoperirea să fie
dovedită prin fiica sa paralizată. Apoi el a rostit: „Doamne, dacă Grigorie este cu adevărat slujitorul Tău,
tămăduieşte prin rugăciunile lui pe sărmana mea fiică!” Iar Domnul, Cel ce dorea să proslăvească pe
slujitorul Său, a auzit rugăciunea preotului. Fiica lui s’a ridicat de îndată din patul ei şi din acea clipă s’a
tămăduit cu totul, mişcându-se nestânjenită ca şi cum n’ar fi fost nicicând bolnavă. Auzind în timpul
slujbei de vindecarea ei, preotul l-a slăvit pe Dumnezeu care a lucrat această minune prin noul ierarh.
Minunea aceasta l-a făcut vestit pe Sf. Grigorie, dar Biserica din Thessalonic nu a scăpat de tulburări. 273
SFÂNTUL SE ÎNTOARCE
LA MUNTELE ATHOS
Întrucât bunul păstor Grigorie nu putea să intre în cetate, s’ar putea zice despre Thessaloniceni: „De
ai fi cunoscut şi tu, măcar în ziua aceasta a ta, cele ce sânt către pacea ta; iar acum s’au ascuns de la ochii
tăi ... pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale” (Lc. 19:42 şi 44). Pentru aceea sfântul bărbat, acum
foarte slăbit trupeşte, s’a retras la Athos în Septembrie, 1347, după ce lipsise vreme de opt ani. PărinŃii lau
primit cu mare bucurie, nădăjduind să se împărtăşească din graiurile sale mai dulci decât amvrosia şi
nectarul.
DESPRE CELE ZECE PORUNCI
Cam prin 1347 sfântul a scris o lucrare numită „Decalogul punerii de lege celei întru Hristos, adică
al Noului Legământ”. În această lucrare, asemeni unui izvor de apă vie, el înfăŃişează plinirea Legii lui
Moisì în învăŃăturile lui Hristos. 274 Iată o scurtă descriere a şase dintre cele zece porunci.
Porunca întâi
Mai întâi sfântul vorbeşte despre dragostea faŃă de Dumnezeul Treimic: „Pre Acesta numai să-l
iubeşti, şi Acestuia numai să slujeşti cu toată inima ta, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău, şi să ai
cuvintele Lui şi poruncile Lui în inima ta, ca să le cugeŃi şi să le lucrezi şi să vorbeşti întru dânsele şi când
umbli, şi spre culcare, şi când te scoli din somn”. 275
Culegerea gândurilor sale despre Lege avea să-i slujească în anii următori, atunci când avea să le
vorbească Turcilor şi ereticilor pe tema aceasta.
273
Patriarhul Filothei, ViaŃa lui Grigorie Palama, pp. 291-293; „Life of St. Gregory Palamas, Archbishop of Thessalonica”,
Orthodox Life, Iunie, 1955, 19.
274
PG 150 1089-1101.
275
„Zece cuvinte la cele zece porunci ale punerii de lege ceii întru Hristos” 1, Filocalia de la Prodromu, vol. II, p. 242.
79