Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Monahia Xenia
Scriind despre viaŃa duhovnicească, el a trimis un Cuvânt către preacinstita între monahii Xenia,
care era învăŃătoarea Mariei, fiica Împărătesei Anna. În această epistolă el vorbeşte amănunŃit despre
premisele antropologice şi dogmatice ale nevoinŃei. 254 Harul dat la botez, scrie el, rodeşte înviere
sufletului, sau ceea ce se numeşte „întâia înviere”. 255 El îi spune că monahul trebuie să fugă de plăcerile
simŃurilor şi de înlesnirile care aduc nesimŃire, învârtoşare şi îndărătnicie, şi să deprindă zdrobirea inimii
şi vieŃuirea cea necăjită, pentru a lucra şi a curăŃi sufletul spre a fi gata pentru Mirele său.
„Fiindcă pricină a mâniei este pofta pe carea nu o poate săvârşi, după cum şi a nestatorniciei este
înălŃarea minŃii. Şi acestea două, adică cea poftitoare şi cea cuvântătoare, având rea stare, nu este cu
putinŃă vreodată nici cea mânioasă a sufletului a se vindeca, de nu mai întâi se va vindeca pofta, nici cea
cuvântătoare, de nu se vor vindeca mai întâi celelalte două”. 256 Partea mânioasă şi partea poftitoare, care
sânt părŃile pătimaşe ale sufletului, trebuie să se supună părŃii cuvântătoare.
El îi scria Xeniei despre moartea sufletului, zicând: „Că precum întru adevăr despărŃirea sufletului
de trup este moartea trupului, aşa şi despărŃirea sufletului de la Dumnezeu este moarte a sufletului. Şi
aceasta este după adevăr moarte nemuritoare a sufletului. Că pre această moarte o însemna cu porunca
carea au dat-o Dumnezeu lui Adam în Rai (...), pentru că atuncea a murit sufletul lui prin călcarea
poruncii, fiindcă s’a despărŃit de Dumnezeu. Iară trupeşte a urmat a mai trăi încă 930 de ani (Fac. 5, 3-
4). Însă moartea care s’a făcut sufletului prin călcarea poruncii nu numai pre suflet îl face netrebnic şi pre
om blestemat, ci şi pre acest trup ticăloşit şi mult chinuit şi stricăcios l-a prefăcut, şi mai pre urmă l-a dat
morŃii”. 257
Cuvânt către Ioan şi Theodor
În Cuvânt către Ioan şi Theodor, filosofii el tâlcuieşte nevoinŃa în cuvintele înŃelese de filosofii
acelei vremi. Fiind întrebat de către Ioan şi Theodor dacă cunoaşterea şi ştiinŃa lumească sânt ceva rău,
Palama le-a răspuns: „Să nu fie! (...) Fiindcă Dumnezeu a dat-o pentru că este un Tată, un Stăpân şi un
Plăzmuitor bun”. 258
O altă descoperire interesantă este convorbirea sa cu Ioan şi Theodor despre slujirea prorocească a
monahismului. Spre deosebire de prorocia din Vechiul Legământ, care cuprindea descoperiri date
anumitor oameni, harul botezului dă celor din Noul Legământ pârga ÎmpărăŃiei. Sf. Grigorie, nicidecum
potrivnic rânduielii sacramentale şi ierarhiceşti a Bisericii, vede trăirea duhovnicească a monahilor ca pe
o roadă a acestora. Obştea monahilor, spune Sf. Grigorie, este mai potrivită pentru dumnezeiasca fire
decât oricare altă obşte ortodoxă.
HIROTONIA LUI AKINDIN
La Sinodul din 10 Iunie, 1341, Kaleka proclamase că numai episcopii au dreptul de a învăŃa
dogmele Bisericii. Însă încrederea pe care o avea în simplul monah theolog Akindin îl făcea adeseori să
încalce această hotărâre. El declara că un mirean poate intra în discuŃii legate de probleme theologice. Dar
având tot mai multă nevoie de a fi susŃinut de către Akindin în bătălia sa cu Palama, Kaleka s’a gândit că
ar fi bine pentru cauza sa să-l hirotonească pe Akindin, ridicându-l la un rang corespunzător în
Biserică, mai ales că Akindin îl linguşea pe Patriarh şi-i spunea acele lucruri pe care dorea să le audă în
254
PG 150, 1044-188.
255
Către monahia Xenia, PG 150, 1049D.
256
„Către preacinstita între monahii Xenia cuvânt pentru patimi şi pentru bunătăŃi”, Filocalia de la Prodromu, vol. II, Ed.
Universalia, 2001, p. 230.
257
Ibid., p. 224.
258
„Tratat în formă de epistolă către Ioan şi Theodor, filosofii”, în Grigorie Palama, Scrieri II, Ed. Deisis, Sibiu 2005, p. 423.
72