Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

SCRIERILE DIN ÎNCHISOARE
O altă scriere alcătuită de sfânt în închisoare a fost Mărturisirea de CredinŃă, scrisă între 1343-
1344, cuprinzând o mărturisire de credinŃă ortodoxă. 226 Tot acolo a scris Dialog între Theofan şi Theotim,
o discuŃie despre evenimentele ce au avut loc în 1341 şi despre dogma sa ortodoxă a deosebirii dintre
esenŃa şi energiile lui Dumnezeu. 227
Tot din închisoare sfântul a scris mai multe scrisori, precum Epistola către Pavel Asan, un palamist
şi dascăl bizantin care trăia la curtea Ńarilor Bulgariei. De asemenea, în aceste scrisori sfântul răspundea şi
unor învinuiri şi respingea tratatele lui Akindin. 228
Epistola către Athanasie,
Arhiepiscopul Kizikului
În Epistola către Athanasie al Kizikului el spune că învăŃăturile lui Akindin despre „dumnezeiasca
lumină” şi despre „dumnezeiescul har” sânt aceleaşi cu ale lui Varlaam. 229 Potrivit lui Palama, lumina
nezidită este darul îndumnezeitor al Duhului Sfânt, „această slavă a dumnezeieştii firi prin care
Dumnezeu are părtăşie cu sfinŃii”. 230
În privinŃa curăŃirii şi rugăciunii neîncetate scrie: „Orice vedenie având o formă pentru minte, adică
una care să lucreze asupra părŃii pătimitoare care este închipuirea ... vine din viclenia vrăjmaşului”. 231
Cugetarea la Dumnezeu prin rugăciunea neîncetată se poate numi sălăşluire lăuntrică a lui
Dumnezeu în om, „în înŃelesul de înclinare ce-l face pe om în stare a primi pe Dumnezeu şi a săvârşi acea
sălăşluire lăuntrică prin cerere stăruitoare”. 232
Vorbindu-i lui Athanasie despre minunata putere a sfinŃilor, el recunoaşte că aceasta este dată ca
putinŃă tuturor celor botezaŃi; ea este o putere nezidită, altfel nu ar fi dumnezeiască, ci o simplă
manifestare firească. Sau, cu alte cuvinte, cum ar putea făpturile zidite să se îndumnezeiască prin mijloace
zidite? Dacă harul îndumnezeitor al Fiului ar fi fost zidit, atunci la fel ar fi fost şi dumnezeirea Sa. 233 „Tot
ceea ce se revarsă din Duhul către cei botezaŃi întru El după Evanghelia harului, şi care s’au făcut
duhovniceşti, rămâne legat de obârşia sa; de acolo vine, şi în ea sălăşluieşte, şi în cea de faŃă, şi în cea de
mai nainte fiinŃare”. 234 Dumnezeiescul har nu se deosebeşte de Dumnezeu, ci este viaŃă dumnezeiască
dăruită nouă.
226
PG 151, 763-768; I. Karmiris, Monumente dogmatice şi simbolice, Vol I, Athena, 1952, pp. 343-366 (în greacă).
227
PG 150, 909-960; Hristou, op. cit., vol. II, pp. 219-262.
228
Hristou, op. cit., vol. II, pp. 363-374.
229
Ibid., pp. 411-454.
230
„Epistola către Athanasie al Kizikului” 13, în Scrieri II, op. cit., p. 424.
231 Ibid., Coisl. 99, fol. 6.
232 Ibid. 13, în Scrieri II, op. cit., pp. 424-425.
233 Ibid., 25, Scrieri II, p. 436.
234 Ibid., Coisl. 98, fol. 12.
69