Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Al doilea antirrhetic
În al doilea tratat, pe lângă contrazicerea scrierilor lui Akindin ce fuseseră trimise la monahii din
Thessalonic şi Verria, Sf. Grigorie vorbeşte despre lucrarea lui Dumnezeu în istorie. Nu se poate spune
că, după întrupare, Dumnezeu ne rămâne necunoscut. Lucrările Sale ne pun în legătură cu însăşi realitatea
vieŃii Sale celei nezidite. A respinge aceasta înseamnă a desfiinŃa taina creştinătăŃii şi „a lepăda ÎmpărăŃia
care, în ziua Schimbării la FaŃă, a venit întru putere, după cuvântul Domnului” (Mc. 9,1). 192
Al treilea antirrhetic
În al treilea tratat Sf. Grigorie formulează învăŃătura potrivit căreia dumnezeiasca prezenŃă era cu
adevărat în trupul lui Iisus Hristos. „Fiul lui Dumnezeu este una cu omenitatea pe care a îmbrăcat-o, căci
în ipostasul Său este unit cu ... omenitatea; iată pentru ce îl numim cu numiri luate din omenitatea Sa ... El
este unit cu fiece creştin prin lucrare şi prin har, dar nu prin ipostas; iată de ce există numai un singur
Hristos, căci există un singur şi nedespărŃit ipostas al Cuvântului lui Dumnezeu...” 193
Trupul lui Dumnezeu poate împărtăşi cu adevărat viaŃa dumnezeiască, altfel „ce legătură am avea cu
Hristos, dacă El Şi-ar fi făcut biserică în pârga roadelor luate de la oameni, fără a ne face pe noi biserică a
dumnezeirii Sale?” 194 Deci omenitatea proprie lui Hristos „s’a făcut cerească nu prin fire, ci prin
vrednicie, şi din pricina unirii sale ipostatice cu Cuvântul lui Dumnezeu”. 195
Palama recunoaşte aici că cuvântul grecesc pentru „har” (c£rij) are felurite înŃelesuri şi spune că
există un „har al firii” şi un „har îndumnezeitor”. 196 El scrie: „Există un har zidit şi un alt har nezidit... dar
întrucât darul primit de sfinŃi şi prin care se îndumnezeiesc nu este altul decât Dumnezeu Însuşi, cum poŃi
zice că şi acesta este un har zidit?” 197 Tot aşa, trupul înviat al lui Hristos era zidit. 198 Harul răscumpărător
nu este un lucru ce se poate împărŃi.
Fireşte, nu toŃi cei cărora li s’a dat harul îndumnezeitor se împărtăşesc de el în aceeaşi măsură.
Împărtăşirea poate depinde de măsura curăŃirii şi a deschiderii.
Într’un pasaj caracteristic Sf. Grigorie scrie: „Orice om vrednic de aceste [lucrări dumnezeieşti] se
împărtăşeşte în chip felurit de marele dar al Duhului. Aceasta Ńine de măsura în care curăŃia sa se
împreunează cu acea... FrumuseŃe. Chiar şi acela ce [se împărtăşeşte] numai puŃin, şi acel puŃin întunecat,
dacă e să-l asemuim cu înzestrările altora..., se uneşte de asemenea cu întregul dumnezeieştii lumini
însăşi; căci ea se împarte fără să se despartă precum trupurile... Această lumină una aparŃine cu adevărat
lui Hristos cel Unul”. 199
Cel ce nu se împărtăşeşte de harul îndumnezeitor va rămâne numai o urmare zidită a lucrării
ziditoare a lui Dumnezeu. Însă cel ce se face părtaş darului îndumnezeitor nezidit dobândeşte însuşiri
suprafireşti, având de-acum nu numai firea sa zidită, ci şi un har nezidit şi lăuntric. „Cel ce a dobândit
îndumnezeirea este deopotrivă definit de amândouă: pe de-o parte el este fără de început, veşnic şi
ceresc... din pricina harului nezidit care se trage în chip veşnic din veşnicul Dumnezeu; pe de altă parte
este făptură nouă şi un om nou, şi altele de acest fel, din pricina sa însuşi şi a firii sale”. 200
Omul nu poate avea experienŃa luminii nezidite prin propriile puteri de percepere. Vorbind despre
dumnezeiasca lumină în înŃeles eshatologic, Sf. Grigorie zice: „Lumina a fost uneori văzută şi de ochii
trupului, dar nu cu puterea lor zidită şi simŃitoare; căci ei o văd după ce s’au preschimbat de către Duhul.
În veacul viitor, acest trup va dăinui pururea, privind dumnezeiasca lumină; dar se va face duhovnicesc,
192
Împotriva lui Akindin II, 15, Coisl. 98, fol. 61.
193
Împotriva lui Akindin III, 6, Coisl. 98, fol. 73V; Triade II.3.21.
194
Împotriva lui Akindin III, 6, Coisl. 98, fol. 74V.
195
Împotriva lui Akindin III, 5, Coisl. 98, fol. 72V, citat în Meyendorff, A Study..., p. 183.
196
Împotriva lui Akindin III, 9, Coisl. 98, fol. 77.
197
Împotriva lui Akindin III, 8, Coisl. 98, fol. 76V.
198
Împotriva lui Akindin V, 23, Coisl. 98, fol. 138. Cf. trad. rom.: „Antireticul al cincilea contra celor scrise de Achindin
împotriva luminii harului şi a harismelor duhovniceşti”, în Dumitru Stăniloae, ViaŃa şi învăŃătura sfântului Grigorie Palama,
op. cit., p. 286.
199
Împotriva lui Akindin III, 6, Coisl. 98, fol. 74.
200
„Răspuns lui Akindin” 3, 6, 15, Scrieri III, Thessalonic, 1970, p. 172.
64