Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Igumenul Lazăr s’a întors la mănăstire însoŃit de nomofilax (judecător) şi de ecclesiarhul de la
Sfânta Sofia. Prin aceşti doi trimişi Patriarhul îl înştiinŃa pe Protos că nu va fi un nou sinod, dar că dorea
ca Palama să se înfăŃişeze ca să poată cerceta scrierile lui în prezenŃa sa. AthoniŃii, fără Grigorie, s’au
adunat şi s’au dus să protesteze împotriva planurilor ascunse ale Patriarhului. Ei i-au reamintit acestuia că
abia în August trecut, de faŃă fiind nomofilaxul şi întreg Sinodul, lăudase pe Sf. Grigorie şi theologia sa.
Într’adevăr, Tomul Sinodal purta semnăturile lor ca mărturie. Neputând ocoli adevărul, Patriarhul a
schimbat vorba.
Atunci Patriarhul şi-a dat pe faŃă scopurile ascunse. El a afirmat că se aflaseră scrisori ale lui Palama
către Cantacuzino şi aliaŃii săi. Vedem deci că el îl hărŃuia pe Palama pentru pricini politice. Pretextul cu
cercetarea scrierilor dreptului bărbat era doar o mască ca să ascundă ura Patriarhului faŃă de acest făcător
de pace. Ca răspuns la presupusa dovadă a scrisorilor, călugării l-au apărat pe întâi-stătătorul lor. Ei au
spus că învinuirile erau clevetiri şi că cer o dovadă. Refuzându-li-se categoric acea „dovadă”,
călugării au ieşit. Sosind la mănăstire ei l-au sfătuit pe iubitul lor învăŃător să plece de îndată din Cetate.
ViaŃa lui era în primejdie, căci Patriarhul avea să se folosească de orice mijloc spre a face ca ocârmuirea
Împărătesei să îl osândească. 169
Monahii încercau totuşi să aducă pacea. Ei au scris un memoriu adresat Împărătesei, dar a fost
respins. Când Palama a aflat că prietenii săi athoniŃi scriau scrisori întru apărarea sa, le-a scris lui Filothei
şi lui Macarie, spunându-le că nu are nici un rost să mijlocească la Kaleka pentru el. 170
Vicleanul Kaleka, în încercarea de a dezbina unitatea monahilor, l-a numit pe Macarie, Igumenul
Lavrei, ca Mitropolit al Thessalonicului, preschimbându-l astfel într’un potrivnic al lui Cantacuzino.
Planul s’a dovedit aşa de reuşit, încât Macarie chiar a trimis un ambasador în Serbia care să încerce să-l
înduplece pe Cantacuzino să capituleze. Chiar dacă atitudinea politică a lui Macarie se schimbase, totuşi
theologic era încă un palamit. Astfel, spre a-şi întări şi mai mult partida, Kaleka a sfârşit prin a-l depune
pe Macarie în 1345, înlocuindu-l cu neclintitul akindinist Iakinth.
Restul delegaŃiei athonite a părăsit capitala, afară de nevoitorul Savva de la Vatopedi. El a rămas să
vieŃuiască în Mănăstirea Hora. Politiceşte, el a continuat să-l sprijine pe Cantacuzino. Deşi Savva avea să
fie în Cetate de-a lungul tuturor necazurilor ce au venit asupra prietenului său Grigorie, totuşi s’a Ńinut
deoparte, netrecând de partea niciuneia din tabere. AntipalamiŃii au dat de înŃeles că această Ńinere
deoparte a uşurat aprobarea osândirii lui Grigorie Palama de către Anna şi curtea ei. 171
169 Ibid.
170 Palama, A doua scrisoare către Macarie, Coisl. 99, fol. 179; Respingerea Patriarhului Antiohiei, Coisl., 99, fol. 178V.
171 Scrisoare către Savva, Marc. gr. 155, fol. 4-6.
59