Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

TULBURĂRI POLITICE
Sfântul Grigorie avea părerea sa despre lovitura de stat. El socotea că certurile lăuntrice erau cea
dintâi pricină a decăderii BizanŃului. Cu toate acestea sfântul nu voia să treacă de partea vreuneia dintre
tabere deşi, personal, socotea că Marele Logofăt era singurul om în stare să continue lucrarea de refacere
a împărăŃiei pe care Andronic o începuse împreună cu el. Pe de altă parte, avea mai multă încredere în
ortodoxia lui Cantacuzino, decât în cea a Patriarhului, care îşi schimba tactica după interes. Deşi Grigorie
nu voia să se amestece în politică, totuşi nu voia nici să treacă cu vederea nedreptatea şi călcarea
jurământului de către Patriarh, fiind pe faŃă împotriva lui şi luând apărarea nedreptei silnicii făcute lui
Cantacuzino. Totuşi în scrierile sale dă întotdeauna cinstire Împărătesei Anna de Savoia şi Marelui Duce
Alexie Apokavkos, care era duşmanul înverşunat al lui Cantacuzino.
Între timp Cantacuzino a îmbrăcat porfira, fiind încoronat Împărat la Didimotih. Dar când Kaleka l-a
încoronat pe micul Ioan al V-lea, fiul lui Andronic, la 19 Noiembrie 1341, Cantacuzino l-a recunoscut pe
acesta ca întâiul Împărat.
Ioan Cantacuzino avea sprijinul locuitorilor de la Ńară care urmau nobilimea locală. Fiind un învăŃat,
se bucura de simpatia obştii învăŃaŃilor; însă orăşenii din cetăŃile împărăŃiei nu-l plăceau, fiindcă se trăgea
din nobilime. În cetatea de scaun, aşa cum era de aşteptat, stăpânea un simŃământ de credincioşie faŃă de
dinastia legiuită. 159
Pe atunci veniturile statului bizantin erau doar o părticică din încasările modeste din vremea lui
Andronic al II-lea. Pentru orice cheltuieli mai mari ocârmuirea trebuia să ceară sprijinul celor mai bogaŃi
sau să depindă de împrumuturi şi donaŃii din străinătate. La începutul războiului civil Împărăteasa Anna
amanetase bijuteriile coroanei la VeneŃia pentru un împrumut de treizeci de mii de ducaŃi. Datoria nu a
mai fost niciodată achitată. 160
„Dialog între un ortodox şi un varlaamit”
„DIALOGURILE”
De la plecarea lui Varlaam sfântul a continuat să scrie împotriva lui Akindin. În 1342, ca răspuns la
obiecŃia filosofică potrivit căreia ar introduce o a doua dumnezeire inferioară alături de unica
Dumnezeire, Palama a scris un Dialog între un ortodox şi un varlaamit. El spune: „Bunătatea nu este o
parte din Dumnezeu, ÎnŃelepciunea o alta şi MăreŃia sau Purtarea de grijă o alta. Dumnezeu este întreg
Bunătate, întreg ÎnŃelepciune, întreg Purtare de grijă şi întreg MăreŃie; căci El este Unul, fără vreo
despărŃire în părŃi; dar având în Sine fiecare din aceste lucrări, El Se descoperă pe Sine în întregime în
fiecare prin prezenŃa Sa şi lucrarea Sa în chip unit, simplu şi nedespărŃit”. 161 Aceste „lucrări
dumnezeieşti” sânt în unire cu supra-esenŃa lui Dumnezeu. El arată din nou că credinciosul care se face
părtaş harului dumnezeiesc, se face cu adevărat părtaş lui Dumnezeu în întregul Său şi primeşte
îndumnezeirea ca dar. Însă aceştia nu se împărtăşesc de esenŃa Lui, căci nu sânt dumnezei prin fire, nici
nu sânt mutaŃi întru firea dumnezeiască. 162
Alte Apologii
Sf. Grigorie a mai scris o Apologie despre ditheism. Aici sfântul respinge învinuirile de ditheism
aruncate asupra lui. El susŃine neclintit că esenŃa şi energiile lui Dumnezeu sânt deopotrivă dumnezeieşti.
Urmarea acestei lucrări este cea intitulată Despre dumnezeiasca şi îndumnezeitoarea unire, unde dezvoltă
159
Sir Steven Runciman, The Byzantine Theocracy, Cambridge University Press, NY, 1977, p. 155.
160
George Ostrogorsky, History of the Byzantine State, Rutgers University Press, NJ, 1957, p. 469.
161
„Dialog între un ortodox şi un varlaamit”, în Scrieri II, Thessalonic, 1966, p. 209.
162
Ibid., p. 210. Omilia 15, PG 151, 188B.
55