Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

„APĂRAREA” SFÂNTULUI
Curând Sf. Grigorie şi-a dat seama de gravele daune aduse de Akindin, când acesta din urmă a
înfăŃişat greşit şi a măsluit Apologia sfântului, publicată la sfârşitul lui 1341. În această lucrare Grigorie
scria despre caracterul suprafiresc al harului îndumnezeitor. SfinŃii sânt „cei născuŃi din Dumnezeu de
către Cuvântul, prin har întru Duhul, şi care îşi păstrează asemănarea cu Dumnezeu, Tatăl lor. Ei sânt cu
adevărat ‘dumnezei’, căci în orice naştere ceea ce se naşte este asemenea cu născătorul; ‘ce este născut
din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, Duh este’ (In. 3, 6)”. 152 „De-aceea,” continuă Sf. Grigorie,
„cei ce se fac părtaşi lucrărilor şi lucrează potrivit acestora, sânt făcuŃi de către Dumnezeu dumnezei fără
început sau sfârşit, prin har”. 153
Cu fiece prilej, deci şi în lucrarea de faŃă, sfântul spunea răspicat că lucrările sau energiile nu au un
ipostas sau o existenŃă de sine stătătoare, ci provin din ipostasurile dumnezeieşti. „Întrucât aceste energii
nu au un ipostas propriu, ci sânt puteri ce înfăŃişează fiinŃarea lui Dumnezeu, nu se poate spune că, din
pricina lor, este un alt Dumnezeu sau un al doilea Dumnezeu. Cei ce nu le primesc sânt cu totul neştiutori
chiar şi că există Dumnezeu”. 154 În măsura în care esenŃa de necunoscut este cauza energiilor, ea rămâne
transcendentă. FaŃă de esenŃă, energiile sânt „inferioare” (Øfeimšnai). Tâlcuind locul de la Ioan 1, 16 („Şi din
plinirea lui noi toŃi am luat”), Grigorie întreabă: „Cum oare plinirea să nu covârşească ceea ce vine din
plinire? În Hristos toŃi avem părtăşie cu Dumnezeu, dar Dumnezeu rămâne covârşitor chiar şi faŃă de acea
părtăşie”. 155
În alt loc el pomeneşte faptul că transcendenŃa esenŃei faŃă de energiile pe care le pricinuieşte nu
rupe unitatea lui Dumnezeu, tot aşa cum nu o strică nici „superioritatea” Tatălui în legătură cu Fiul.
Hristos spunea: „Eu şi Tatăl una sântem” (In. 10, 30), dar mai spunea că „Tatăl meu mai mare decât Mine
este” (In. 14, 28). Acest ultim citat nu se aplică numai la omenitatea lui Hristos, ci arată şi veşnica
superioritate a Tatălui. Cum? El este Obârşia şi Pricina Dumnezeirii în legătură cu Fiul.
152
Apologia, Coisl. 99, fol. 13 I-V.
153
Ibid.
154
Ibid.
155
Ibid. fol. 12V-13.
53