Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

VARLAAM ÎNCEPE DIN NOU
A doua zi, la 11 Iunie, Împăratul s’a îmbolnăvit, şi la 15 Iunie a murit. Sprijinit de câŃiva adepŃi
credincioşi, Varlaam căuta să înceapă din nou controversa, dar în cetatea de scaun nu avea sorŃi de
izbândă. Prin osândirea sa sinodală, Biserica Bizantină osândea de fapt duhul Renaşterii. Dacă Biserica ar
fi rămas pasivă faŃă de înaintarea nominalismului, un întreg cadru de noi idei s-ar fi deschis bizantinilor,
ducându-i către duhul Renaşterii, neopăgânismului şi chiar al Reformei bisericeşti, cum s’a întâmplat în
Apus. 148
Astfel Varlaam, cu talentele sale de umanist şi convingerile platoniciene, a hotărât că putea găsi un
ecou mult mai larg în Apus. El a plecat în Italia, la prietenii săi Latini. Italia Renaşterii şi curtea papală de
la Avignon s’au dovedit a fi mult mai interesate de umanismul său nominalist. El şi-a petrecut timpul
încercând zadarnic să-l înveŃe greaca pe poetul Petrarca, cel care este cunoscut pentru remarca sa: „Turcii
ne sânt duşmani, dar Grecii sânt schismatici şi mai răi decât duşmanii”. 149 Pentru întreaga sa trudă
Varlaam a fost ridicat de către Papa la rangul de Episcop de Gerace 150 , ieşind din scenă.
În acest timp Akindin se certa lăuntric cu unele din expresiile lui Palama. Fiind un cărturar medieval
bizantin, nu se putea împăca cu gândul că omul se poate împărtăşi de esenŃa dumnezeiască, pentru aceea a
rămas de partea monahilor şi a spiritualităŃii lor; dar se învoia cu Varlaam în privinŃa theologiei.
După plecarea lui Varlaam în Apus, Palama l-a învinuit pe Akindin că răspândea citate mincinoase
din scrierile sale şi scotea din context unele fraze, ceea ce le falsifica înŃelesul şi dovedea contrariul celor
spuse de el. Într’adevăr, astfel de citate false circulau prin Cetate, izbutind să amăgească pe câŃiva.
SIDONUL DIN AUGUST, 1341
Un alt Sinod avea să se adune la Sfânta Sofia. O dată cu moartea Împăratului, Marele Logofăt
Cantacuzino a rămas în dregătorie, şi de fapt el conducea împărăŃia.
De această dată pârâtul era Akindin, care s’a dovedit un adevărat urmaş al lui Varlaam. Patriarhul
nădăjduia ca discuŃiile să se mărginească la simple pricini de disciplină, deşi Akindin era dezaprobat de
către toŃi participanŃii. Şi la acest Sinod, Sf. Grigorie, însuflat de Duhul Sfânt, şi-a risipit vrăjmaşii prin
citarea Sfintelor Scripturi şi a învăŃăturilor Bisericii.
Sinodul de o zi a osândit pe Grigorie Akindin. Cu mare greutate Akindin a iscălit un zapis în care
primea hotărârea Sinodului împotriva lui Varlaam şi a învăŃăturilor lui. Akindin a mai primit şi un canon
(epit…mion).
Totuşi mai târziu Patriarhul Ioan a refuzat să dea un caracter oficial acestui Sinod, din două pricini:
nu voia să se dea o hotărâre privitoare la dogmă; şi nu dorea ca să dea lui Cantacuzino cinstea de a
prezida un Sinod, căci acesta era un privilegiu împărătesc. 151 Totuşi Patriarhul a primit să se publice un
document care să dovedească biruinŃa isihaştilor, cu condiŃia să nu se pomenească faptul că Sinodul Ńinut
în August fusese prezidat de Marele Logofăt Cantacuzino.
Întrucât Tomul fusese semnat în August, 1341, după moartea Împăratului, cei ce au editat
documentul au socotit că Sinodul nu putea da o hotărâre; astfel că au aplicat şi lui Akindin osândirea lui
Varlaam din luna Iunie. Patriarhul şi şapte episcopi au reuşit să semneze, deşi Akindin a încercat să-i
oprească. Aceşti şapte episcopi erau Grigorie al Sardisului, Grigorie al Dirrhakiei, Nil al Lakedemoniei,
Isaac al Maditosului, Malahia al Methimnei, Macarie al Vidinului şi Athanasie al Kizikului. De asemenea
s’a adăugat o oprelişte straşnică de a redeschide pricina. Era tot ce-şi putea dori obştea monahilor.
Înrâurirea Sfântului Grigorie era deci vădită iar biruinŃa sa deplină.
148 Cf. John Meyendorff, Sf. Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă, op. cit., p. 79.
149 F. Petrarca, „Rerum senilium”, liber VII, în Opera Omnia 912, Baronii Annales ecclesiastici, ed. Theiner, XXXVI, 135.
150 John Meyendorff, A Study of Gregory Palamas, op. cit., p. 55.
151 Tâlcuirea Tomului, PG 150, 901B.
52