Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

străbătuse întregul oraş osândind pe Palama şi avea de-acum un mare număr de susŃinători, oameni cu
mare vază. Varlaam fusese chiar povăŃuit să trimită o scrisoare oficială stăpânirii bisericeşti din
Thessalonic, poruncindu-le să-l trimită pe Palama să dea răspuns înaintea CurŃii Patriarhale la învinuirile
ce i se aduceau. Astfel iubitul nostru Grigorie era de-acum socotit ca pârât în acest proces. Totuşi, pe
lângă Patriarh şi Akindin, mulŃi alŃi dregători, atât mireni cât şi oameni ai Bisericii, voiau să ocolească o
discuŃie despre dogmă. 142
Akindin a simŃit că Varlaam câştiga mult prin chemarea lui Palama de către autorităŃile din
Thessalonic. El şi-a luat sarcina de a-i scrie Patriarhului şi apoi a făcut personal apel la Sinod ca să se
trimită o scrisoare lui Palama, căci altfel totul ar fi părut ca o osândire. Patriarhul s’a învoit, dar Varlaam,
mai grăbit, trimisese epistola sa. Apoi Akindin i-a scris lui Palama şi şi-a arătat preŃuirea faŃă de sfinŃenia
lui Palama înaintea episcopilor şi a lui Varlaam. 143
CONVOCAREA SINODULUI
Ziua de 10 Iunie a fost una cu o căldură înăbuşitoare. În această zi a avut loc Sinodul în Sfânta Sofia
şi a durat doar o zi. În frunte era Împăratul, înconjurat de senatori, judecători şi episcopii aflaŃi în cetatea
de scaun, dimpreună cu câŃiva arhimandriŃi şi igumeni. Împăratul Andronic se aştepta ca procesul să fie o
însemnată şi strălucită confruntare.
Pârâşul, Varlaam, a fost lăsat să vorbească cel dintâi. Atât hotărârea împărătească cât şi dorinŃa
Patriarhului erau împotriva oricărei discuŃii legate de dogmă. Totuşi Varlaam a intrat în acest tărâm oprit
atunci când a adus vorba despre energii sau lucrări. El a afirmat că în două locuri Tomul Aghioritic
pomeneşte despre deosebirea între esenŃa şi lucrarea (energia) lui Dumnezeu, începând să-l învinuiască pe
Palama de ditheism. De îndată Patriarhul a poruncit ca să se citească hotărârile Sinodului de mai nainte,
unde se afirma că învăŃătura dogmatică era numai în seama episcopilor care erau înzestraŃi cu stăpânirea
apostolicească. Această părere ne arată o oarecare slăbiciune de caracter în cazul Patriarhului.
Apoi Grigorie, vajnicul apărător al CredinŃei, a primit îngăduinŃa să se apere. El a rostit cuvinte
minunate, dumnezeieşti şi după SfinŃii PărinŃii – spre deosebire de deşartele şi hulitoarele cuvinte ale lui
Varlaam. Akindin îl însoŃea pe fostul său dascăl, învoindu-se pe faŃă să-l sprijine, chiar dacă avea oarecari
împotriviri faŃă de unii termeni folosiŃi de Palama. 144
Patriarhul l-a ascultat cu bucurie pe Grigorie, care l-a încredinŃat atât pe el cât şi pe cei mai mulŃi
dintre episcopi. Apoi s’au cercetat amănunŃit două locuri din textul lui Varlaam intitulat Împotriva
Massalienilor. În primul loc se spunea că lumina de pe Muntele Thavorului (Mt. 17, 2; Mc. 19, 2-3; Lc. 9,
29) era zidită; iar în al doilea, că Rugăciunea lui Iisus era o practică bogomilică, căci se recunoştea o
singură rugăciune. De asemenea, Varlaam afirmase că rugăciunea nu-l numea Dumnezeu pe Hristos în
chip explicit. 145
La sfârşitul zilei Varlaam şi-a dat seama că a căzut în dizgraŃie. Atunci a cerut sfatul Marelui
Logofăt Ioan Cantacuzino, aflat alături de Împărat, care l-a sfătuit să-şi recunoască greşala. Silit să se
pocăiască public pentru greşala sa, Varlaam a primit şi a mărturisit. Fireşte că Palama l-a iertat cu
mărinimie. Andronic al III-lea a Ńinut apoi un cuvânt în care slăvea împăcarea de obşte dar şi osândea
stricatele dogme ale lui Varlaam şi pomenea în chip limpede deosebirea între „esenŃă” şi „har” – ceea ce
l-a supărat mult pe Akindin. 146
Îndată după adunare Patriarhul Ioan a dat o epistolă în care denunŃa spusele călugărului Varlaam
împotriva sfinŃilor isihaşti. El mai scria că acei constantinopolitani care aveau cópii ale lucrărilor lui
Varlaam trebuiau să le depună la Patriarhie, sub pedeapsa afuriseniei. Cei ce locuiau în afara CetăŃii
puteau aduce cópiile la stăpânirea bisericească locală spre a fi nimicite în mod public. 147
142
John Meyendorff, A Study of Gregory Palamas, op. cit., p. 52.
143
Ibid., p. 51.
144
Ibid., p. 54.
145
Ibid., pp. 54-55.
146
Grigora, Hist. XI (Bonn), I, 564.
147
John Meyendorff, A Study of Gregory Palamas, op. cit., p. 56.
51