Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

În această vreme, în cetatea de scaun, Patriarhul nădăjduia să încheie toată pricina printr’o simplă
şedinŃă a curŃii de judecată. Însă împărăteasa Anna de Savoia s’a împotrivit, stăruind să se aştepte
întoarcerea soŃului ei. Aceasta se potrivea şi dorinŃei lui Varlaam, care şi el căuta o hotărâre
împărătească. 140
VEDENIA MONAHULUI DIONISIE
La începutul lui 1341 Grigorie Palama a intrat în împărăteasa cetăŃilor însoŃit de cei mai buni
prieteni ai săi, Isidor Vouheras şi fraŃii Marcu şi Dorothei Vlatidis. FraŃii Vlatidis au întemeiat mai târziu
o mănăstire şi Dorothei şi-a sfârşit viaŃa ca Mitropolit al Thessalonicului.
Trecând prin Adrianopol, Grigorie a trimis o scrisoare unui prieten, David Dishipatos, despre care
credea că se află în pustia Paroria, aşezată în munŃii Strandja, unde vestitul Grigorie Sinaitul întemeiase
un schit isihast. David, un apărător de seamă al credinŃelor ortodoxe ale lui Palama, încercase şi mai
nainte să-l oprească pe Varlaam. Când scrisoarea de poftire a lui Palama a ajuns la Paroria, nevoitorul
David şi prietenul său Dionisie plecaseră spre cetatea de scaun, fiind poftiŃi mai nainte de către Akindin,
care nădăjduia că David ar putea să-l ajute în lucrarea sa de împăcare a celor două tabere.
Nevoitorii David şi Dionisie au intrat în Cetate cam cu trei zile înainte de sosirea Sfântului Grigorie.
Deşi Dionisie nu-l întâlnise niciodată pe Grigorie, acest cuvios bărbat cu frica lui Dumnezeu a avut o
vedenie a sfântului nostru. În cea dintâi noapte petrecută în Cetate de către Dionisie acesta a văzut în
vedenie cum el şi tovarăşii săi s’au hotărât să meargă să se închine la Biserica Maicii Domnului din
Vlaherne. Între ei se afla Grigorie Palama, deşi, aşa cum am spus, Dionisie nu-l întâlnise niciodată pe
sfântul bărbat. La scurtă vreme după ce au intrat în biserică şi s’au închinat la icoane după obicei, au avut
o vedenie pe când erau lângă uşa altarului, un fel de vedenie în vedenie. Ei au văzut cum nişte bărbaŃi cu
chipuri luminoase şi veşminte strălucite au ieşit din altar şi l-au îmbrăcat pe Grigorie cu un epitrahil
luminos şi i-au pus în mână un toiag strălucitor. Apoi Grigorie a străbătut biserica însoŃit de ceilalŃi. Se
făcea că sfântul bărbat urmărea îndeaproape o ceată de bărbaŃi cu chipuri negre şi schimonosite. „După ce
au dat ocol,” spune Dionisie, „mi se pare că au mai ocolit o dată. Apoi acei bărbaŃi urâŃi s’au ascuns prin
cotloanele mai întunecoase şi prin firide, departe de sfântul altar. După o vreme au ieşit din nou, dar nu
puteau privi la faŃa lui Grigorie sau să stea înaintea lui. Făgăduind să se lase de rele, ei s’au ascuns,
războindu-se numai prin cuvinte şi fapte de hulă. Cu toate acestea sfântul bărbat ne-a spus să-i lăsăm să se
tânguiască în gura mare. Apoi am purces la locul cel dintâi, adică înaintea sfântului altar. Atunci cei
împodobiŃi cu veşminte strălucitoare au ieşit din nou din locul cel sfânt cu un tron uriaş. Punându-l jos, ei
au strigat de trei ori cu glas mare: Vrednic este!”. 141
Tâlcuirea vedeniei este vădită. Oamenii negrii şi hidoşi erau dracii şi următorii lor, Varlaam şi
Akindin. Visul era prorocesc, căci Grigorie avea să urce în scaunul episcopal. Dar să ne întoarcem la
povestirea noastră.
SFÂNTUL INTRĂ
ÎN CETATEA DE SCAUN
Ajunşi în capitală, Sfântul Grigorie şi însoŃitorii săi au aflat că împrejurările le erau potrivnice.
Grigorie a simŃit îndată întunecimea necinstirii ce se răspândea şi a strigat dimpreună cu Psalmistul:
„Arată mie, Doamne, calea în carea voiu merge, că la tine am ridicat sufletul meu” (Ps. 142, 8). Însă
Grigorie a înŃeles că Dumnezeu, întru înŃelepciunea Sa, îngăduie adeseori ispite spre folosul celor
credincioşi.
Sf. Grigorie păstra încă legături de prietenie cu Akindin şi chiar a fost oaspetele lui în capitală cât a
Ńinut cel dintâi sinod. Varlaam era în cetatea de scaun de şapte luni, căutând să-şi apere cauza. El
140
Tomul Sinodal din 1341, PG 151, 681A.
141
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 219-221.
50