Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Vorbind de îndumnezeirea sfinŃilor, Sf. Grigorie scrie: „Iată de ce sfinŃii sânt unelte ale Duhului
Sfânt, căci au primit aceeaşi lucrare ca şi El. Ca dovezi a ceea ce zic se pot aduce harismele tămăduirii,
facerii de minuni, înainte-cunoştinŃei, netăgăduita înŃelepciune pe care Domnul a numit-o ‘Duhul Tatălui
vostru’ (Mt. 10, 20)... Aceştia (sfinŃii) au primit o lucrare aidoma cu cea a esenŃei îndumnezeitoare,
avându-o în toată întregimea sa şi descoperindu-o prin ei înşişi. Precum zice Apostolul: „Căci întru El
(Hristos) locuieşte toată plinirea Dumnezeirii trupeşte” (Col. 2, 9). 128 ... Însă darul cel îndumnezeitor al
Duhului nu poate fi totuna cu esenŃa suprafiinŃială a lui Dumnezeu; el este lucrarea îndumnezeitoare a
acestei esenŃe dumnezeieşti, dar nu întregul acestei lucrări... Căci cu adevărat, ce lucru zidit poate să
primească întreaga şi nesfârşit de puternica putere a Duhului, fără numai Cel Ce a fost purtat în pântecele
Fecioarei...?” 129
A Treia Triadă, Cartea a Doua
Această parte, scrisă de Sf. Grigorie, care cu dreptate vestea slava lui Dumnezeu, se ocupă de esenŃa
şi lucrările sau energiile lui Dumnezeu. Ea se deschide cu întrebarea: „Aş vrea să-l întreb pe acel om
(adică Varlaam) de ce pretinde că numai esenŃa dumnezeiască este fără de început?” Sf. Grigorie afirmă
că însuşirile dumnezeieşti dăinuie pururea în esenŃa dumnezeiască, căci prin fire Dumnezeu este
neschimbător. Asemenea însuşiri precum purtarea de grijă a lui Dumnezeu, înainte-cunoştinŃa,
contemplarea de Sine, înainte-ştiinŃa, înainte-hotărârea şi voia sânt lucruri ale lui Dumnezeu fără de
început şi fiitoare dinainte de zidire, dar ele nu sânt EsenŃa Dumnezeiască. 130 Apoi adaugă că Dumnezeu,
fiind pricinuitorul, covârşeşte în chip nesfârşit neobârşuita bunătate, sfinŃenie şi virtute. Întrucât
Dumnezeu este în întregime de faŃă în fiecare dintre dumnezeieştile lucrări, Îl numim după fiecare dintre
ele – deşi este limpede că El transcende toate acestea. 131
Vorbind despre feluritele şi osebitele lucrări, el scrie: „EsenŃa este una, chiar dacă multele raze sânt
trimise în afară în chip potrivit celor ce se împărtăşesc de ele, fiind înmulŃite după putinŃa celor ce le
primesc. Aceasta este ceea ce zice Apostolul când scrie: ‘Împreună mărturisind Dumnezeu cu semne şi cu
minuni, şi cu multe feluri de puteri, şi cu ale Duhului Sfânt împărŃiri, dupre a Lui voie’ (Evr. 2, 4). Omul
poate să se împărtăşească de lucrări, dar esenŃa rămâne mai presus de împărtăşire”. 132 Şi iarăşi, „unirea cu
aceste luminări este duhovnicească, însă în ce priveşte EsenŃa Dumnezeiască, ea este în sine dincolo de
orice atingere”. 133
Nici măcar îngerii nu au prin fire veşnica vedere a slavei celei veşnice, ci primesc această putere şi
contemplare ca dar de la Firea cea veşnică, la fel ca şi sfinŃii. 134 Apoi Sf. Grigorie adaugă că pentru aceea
spunea Sf. Dionisie că „puterile cele înŃelegătoare urmează o mişcare rotitoare, unite fiind cu luminările
cele fără de început şi fără de sfârşit”. 135
A Treia Triadă, Cartea a Treia
Sf. Grigorie răspunde afirmaŃiei lui Varlaam că omul se poate întâlni cu Dumnezeu numai prin
mijlocirea unui înger, căci noi sântem supuşi ierarhiei îngerilor. Sf. Grigorie răspunde îndată: „Ce zici?
Încerci oare a face supus trebuinŃei pe Cel ce este Stăpânul trebuinŃei?” Apoi Grigorie aduce pilda lui
Moisì. „Spune-mi, care dintre îngeri a fost cel ce a zis lui Moisì, ‘Eu sânt cel ce este ... Dumnezeul lui
Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov’?” (Ieş. 3, 14-15). În chip limpede citim în Cartea Ieşirii: „Şi au grăit
Domnul către Moisì faŃă către faŃă, ca şi cum ar grăi cineva cu prietenul său” (Ieş. 33, 11). Mai mult,
128 Triade, III.1.33., op. cit., p. 88.
129 Triade, III.1.34., op. cit., p. 89.
130 Triade, III.2.6., op. cit., p. 94.
131 Triade, III.2.7., op. cit., p. 95.
132 Triade, III.2.13., op. cit., pp. 99-100.
133 Triade, III.2.14., op. cit., p. 100.
134 Triade, III.2.15., op. cit., p. 100.
135 Triade, III.2.16., op. cit., p. 101.
48