Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Deci venindu-şi întru sine, Grigorie s’a dus îndată să plinească porunca. El şi-a părăsit sihăstria,
bucurându-se că avea să se alăture fraŃilor, care şi ei se bucurau de venirea lui. Astfel au petrecut întreaga
noapte săvârşind sfânta slujbă a privegherii cu multă slavă. 114
VARLAAM SCRIE ÎMPOTRIVA MASSALIENILOR
În ciuda bunăvoinŃei potrivnicului său şi a sfatului lui Akindin, Varlaam a purces a scrie o lucrare
împotriva Massalienilor, în care îl învinuia pe Palama de această erezie ce fusese deja osândită. Varlaam
ataca învăŃăturile isihaste şi palamite despre rugăciune şi vederea dumnezeiască. Curând după
aceea, spre sfârşitul anului 1340, Sf. Grigorie a început a pregăti a treia Triadă.
Între timp Akindin devenea din ce în ce mai temător văzând cum controversa se tot întinde. El îi
reproşa lui Varlaam că a început această ceartă şi că atacă nişte lucruri de mult primite de către tradiŃia
monahală, ce nu aveau nimic de-a face cu Massalienii. Akindin însuşi nu-l ataca pe Palama în ce priveşte
metodele „psihosomatice” de rugăciune, ci doar îi critica învăŃăturile de mai nainte pe temeiuri
theologice. El îl sfătuia pe Varlaam că ar fi mai potrivit să-l atace pe Palama în ce priveşte definiŃiile
despre firea dumnezeiască şi lucrările dumnezeieşti.
Într’o scrisoare către Varlaam, Akindin scria: „Între noi nu este vreo neînŃelegere mai însemnată în
cele ce Ńin de theologie”. Totuşi el îl critică pe Varlaam pentru nechibzuinŃa de a-l învinui de erezie pe
Palama, un om de o asemenea mare faimă, sfătuindu-l să fie mai cumpătat faŃă de el, căci este potrivnic
canoanelor să numeşti eretic pe cineva înainte să fi fost osândit. 115
Ca răspuns la aceste scrisori, Varlaam nu s’a plecat defel sfaturilor lui Akindin, învinuindu-l că
trece cu vederea rătăcirea lui Palama din pricina prieteniei lor.
A TREIA TRIADĂ
La începutul lui 1341 Sf. Grigorie a încheiat Triada a Treia, respingând învăŃătura lui Varlaam, pe
care îl şi pomeneşte cu numele. El scria despre părtăşia cu Dumnezeu că este cu putinŃă numai prin
lucrările sau energiile Sale, pe când esenŃa Lui este mai presus de împărtăşire sau vedere.
A Treia Triadă, Cartea Întâi
Această parte se ocupă de slava cea nezidită, ca răspuns lui Varlaam care tâlcuia zicând că pe
Thavor „lumina aceea era simŃită şi văzută prin aer, ivindu-se pentru a uimi şi îndată pierind. Iar
‘dumnezeire’ este numită pentru că este simbol al Dumnezeirii”. La aceasta Sf. Grigorie răspunde: „O, ce
părere nouă! Cum se poate vorbi despre o dumnezeire simŃită şi zidită, carea dăinuie numai o zi, arătânduse
numai ca să piară (chiar întru un ceas) în aceeaşi zi?” 116 Sf. Grigorie şi Sf. Vasilie cel Mare vorbesc
despre „Dumnezeu întru neapropiată lumină locuind (1 Tim. 6, 16) ..., pentru care au şi căzut ucenicii pre
feŃele lor, neputând a privi slava luminii Fiului, căci este lumină neapropiată”. 117 Iar acea lumină era cu
adevărat lumina Tatălui, şi a Duhului de asemenea. Iar la praznicul Schimbării la FaŃă cântăm: „În lumina
Ta arătată azi în Thavor am văzut pre Tatăl lumină şi pre Duhul”, căci „ai descoperit raza ascunsă a
Dumnezeirii Tale”. 118
Hristos, la Schimbarea Sa la FaŃă, „a dat o putere dumnezeiască în ochii Apostolilor Săi,
împuternicindu-i să-şi ridice ochii şi să vază ei înşişi. Deci acea lumină nu a fost nălucire, ci va fi pururea
fiitoare, precum a şi fost dintru început”. 119 De fapt, „Hristos a avut dintotdeauna acea lumină şi totdeauna
114 Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 197-199.
115 John Meyendorff, A Study of Gregory Palamas, op. cit., pp. 47-48.
116 Triade, III.1.11, op. cit., pp. 72-72. Cf. Dumitru Stăniloae, ViaŃa şi învăŃătura sfântului Grigorie Palama, op. cit., p. 67.
117 Ibid.
118 Mineiul pe August.
119 Triade, III.1.15., op. cit., p. 76.
46