Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

PRAZNICUL
SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE
Sf. Grigorie petrecuse de-acum trei ani în Thessalonic (1338-1341). Ştim că şi-a petrecut
vremea scriind şi rugându-se. Nefiind în pustie, spre a dobândi măcar asemănarea iubitei sale linişti, şi-a
construit o chilie deosebi de ceilalŃi, ca să poată fără împiedicare a duce mai departe viaŃa pustnicească
din Athos.
În vremea aceasta, într’una din serile anului 1340, Isidor şi ceilalŃi nevoitori sărbătoreau praznicul
Sfântului Antonie cel Mare, povăŃuitorul de obşte şi părintele monahismului, pe care Sfânta Biserică îl
prăznuieşte la 17 Ianuarie. Cum vom vedea îndată, Sf. Antonie însuşi era de faŃă la acea priveghere. Însă
Grigorie lipsea, fiind în chilia sa, prins cu lucrul său la Triade şi cu rugăciunea isihastă. Deodată a zărit o
dumnezeiască lumină ce l-a înconjurat. Stând în picioare, Grigorie l-a zărit în lumina aceea pe însuşi
marele Antonie, care a zis: „Fireşte, bun lucru este a te cufunda în rugăciunea minŃii, căci ea curăŃeşte
ochii sufletului şi aduce descoperirea tainelor dumnezeieşti şi negrăite. Dar câteodată se cuvine a sta
împreună cu fraŃii şi a fi părtaş lor întru rugăciuni, cântări şi alte lucruri de suflet folositoare. Deci Ńi se
cuvine să te duci la cei ce sânt adunaŃi să privegheze şi să cânte, căci au mare trebuinŃă de ocârmuirea şi
de trezvia ta”. Apoi Sf. Antonie s’a făcut nevăzut.
45