Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

date şi arătate mai nainte celor ce s’au învrednicit să le vadă în Duh, şi acestora cu măsură, ca o
arvună”. 107
Cine sânt aceşti sfinŃi? Tomul răspunde: „Căci unii (adică monahii) le-au cunoscut prin cercarea
însăşi, şi anume toŃi câŃi s’au lepădat, de dragul vieŃii evangheliceşti, de avuŃia bunurilor, de slava
oamenilor şi de plăcerile lipsite de frumuseŃe ale trupului; ba nu numai atât, ci au întărit această lepădare
prin ascultarea de cei ce au ajuns la plinirea vârstei lui Hristos. Cei din urmă, îngrijindu-se, prin liniştire
fără griji, de ei înşişi şi de Dumnezeu, şi prin rugăciune curată ajungând mai presus de ei înşişi, şi prin
unirea tainică cea mai presus de minte cu Dumnezeu, ridicându-se până la El, au cunoscut cele mai presus
de minte. Iar alŃii le-au cunoscut prin încredere şi prin dragoste faŃă de aceştia. (...) Dar dumnezeiescul
Maxim, scriind despre Melhisedec, zice că harul acesta îndumnezeitor al lui Dumnezeu este nezidit şi
pururea fiitor din Dumnezeu cel pururea fiitor”. 108
„Acestea le-am învăŃat din Scripturi, acestea le-am primit de la PărinŃii noştri, acestea le-am
cunoscut prin puŃina noastră cercare. Acestea ştim că le-a scris preacinstitul între ieromonahi, cuviosul
Grigorie (Palama), pentru cei ce trăiesc cu sfinŃenie o viaŃă de liniştire, urmând întocmai predaniile
sfinŃilor”. 109
Epistola a treia către Akindin
Apoi Sf. Grigorie a luat Tomul şi s’a întors la Thessalonic, voind să plece de îndată la
Constantinopol spre a-l înfrunta pe Varlaam. Însă întrucât controversa se întinsese, Grigorie a scris din
Thessalonic Epistola a treia către Akindin, spre a-i desluşi deosebirea între esenŃa şi lucrările lui
Dumnezeu. EsenŃa lui Dumnezeu este nezidită şi de neîmpărtăşit. Lucrările lui Dumnezeu sânt şi ele
nezidite, dar se pot împărtăşi. Potrivnicii lui Palama îl numeau ditheist, fiindcă Akindin copiase greşit un
pasaj din Epistola sfântului: „Există deci, potrivit theologilor celor însuflaŃi, o dumnezeire secundară, cum
zice marele Dionisie; căci îndumnezeirea este darul transcendentei esenŃe a lui Dumnezeu”. 110 Akindin a
omis cuvintele esenŃa lui Dumnezeu, făcându-l astfel pe cititor să creadă că Palama voise să spună
„dumnezeire transcendentă”. Denumirea de ditheişti se poate aplica potrivnicilor lui Palama care,
afirmând că harul îndumnezeitor era zidit, împărŃeau dumnezeirea cea una în zidită şi nezidită. 111 Palama
nu şovăia să-i numească arieni, evnomieni şi evtihieni pe potrivnicii săi; el socotea îndeobşte că aceştia nu
fac decât să reînvie ereziile din vechime. Sfântul scria apoi despre planurile sale de a se întâlni cu
Varlaam în cetatea de scaun. După ce epistola a fost trimisă, Varlaam a reapărut în Thessalonic.
MONAHIA THEODOTI,
SORA SFÂNTULUI
Pe când sfântul se afla la Athos, sora sa mai mică, Theodoti, era copleşită de o boală de moarte.
Ucenicii şi prietenii sfântului l-au întrebat cum să rânduiască cele de trebuinŃă pentru înmormântarea ei.
Sf. Grigorie, care era văzător cu duhul, a spus: „Nu este nevoie să mă întrebaŃi pentru aceasta. Cu voia lui
Dumnezeu, mă voi întoarce până a nu adormi ea”. Deci cum a zis, aşa s’a şi întâmplat.
Când Theodoti îşi trăia ultimele ceasuri, a întrebat de bunul său frate şi Părinte, dumnezeiescul
Grigorie. Aflând că se află la Athos, s’a întristat adânc, socotindu-se nefericită că nu era vrednică de
sfânta lui înfăŃişare şi de sfintele sale cuvinte. Deci dintru acel ceas a rămas tăcută, fără să mai mănânce
sau să doarmă. Fără a simŃi nici o durere şi numai cu o slabă răsuflare în piept, îşi aştepta fratele. În
vremea aceea celelalte maici făceau pregătirile de îngropăciune. Trecuse de-acum a opta zi şi se făcea
seară, când în sfârşit Grigorie a sosit de la Athos şi s’a dus la sora sa, stând înaintea ei şi rugându-se cu
glas tare. Auzind dulcele glas al fratelui, ea a deschis ochii, dar nu putea să grăiască. Apoi încetişor şi-a
107 Ibid., p. 412.
108 Ibid., pp. 413-414.
109 Ibid., p. 422.
110 Epistola a treia către Akindin 15, în Opere I, Grigorious tou Palama Syngrammata, op. cit., p. 206.
111 Ibid., 6-7, pp. 300-301.
43