Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Sfântul încheie apoi, zicând: „Trebuie să ieşim cu totul din noi înşine şi să ne dăm cu totul lui
Dumnezeu. Căci este un lucru mai înalt a fi ai lui Dumnezeu, şi nu ai noştri. Aşa se dăruiesc cele
dumnezeieşti celor ce s’au unit cu Dumnezeu”. 98
VARLAAM SE PREGĂTEŞTE
SĂ RĂSPUNDĂ
Datorită celei de a Doua Triade, Varlaam se vedea prins într’o polemică publică cu reprezentantul
cel mai respectat al monahismului athonit. S’au păstrat patru scrisori scrise de Grigorie Akindin (1340-
41) lui Varlaam, în care îl sfătuia la cumpătare. Deşi Akindin însuşi era un neoscolastic şi un apărător al
umanismului profan, totuşi dezaproba în continuare atacurile lui Varlaam asupra monahilor. În prima
scrisoare, după ce-l felicită pe Varlaam pentru mândria cu care s’a purtat în solia sa la Papa, Akindin îl
dojeneşte fiindcă îi atacă pe călugări, „acei oameni evlavioşi fără învăŃătură, acei simpli creştini ce nu au
bogăŃie sau griji... care pot zice dimpreună cu dumnezeiescul Pavel (...) ‘că nu am judecat a şti ceva întru
voi, fără numai pre Iisus Hristos, şi pre acesta răstignit’” (1 Cor. 2,2). Akindin nu loveşte în metoda de
rugăciune a călugărilor, fiindcă ea fusese primită pretutindeni de către isihaşti în BizanŃul veacului al
patrusprezecelea.
În ciuda îndemnurilor prietenului său Akindin de a fi cu chibzuinŃă şi a nu-l mai ataca pe Palama,
Varlaam a lăsat totul de-o parte, cugetând cum să răspundă la ceea ce ajunsese a fi o controversă la scară
mare. Varlaam nu era omul care să lase fără răspuns o respingere publică a lucrărilor sale.
TOMUL AGHIORITIC
La praznicul Adormirii Maicii Domnului din 1340, Grigorie, atunci în vârstă de patruzeci şi patru de
ani, a plecat împreună cu Isidor la Muntele Athos spre a primi aprobarea întregii obşti athonite pentru un
document scris de el. Era o proclamaŃie solemnă ce osândea părerile lui Varlaam – deşi numele lui nu este
pomenit nici o singură dată. Era primul document oficial publicat împotriva învăŃăturilor lui Varlaam,
devenit faimos sub numele de Tomul Aghioritic. Până la urmă această declaraŃie a fost cuprinsă în
Filocalia.
Între preacinstiŃii iscălitori ai Tomului, adunaŃi la Protaton în Kareia, se numărau Protosul Isaac,
Ieromonahul Filothei al Lavrei (viitorul Patriarh) şi cei mai de seamă ucenici ai Sfântului Grigorie
Sinaitul (Isaia, Marcu şi Kallist) de la schitul athonit Magoula. Tot acolo mai aflăm şi semnăturile
igumenilor de la Lavra, Vatoped, Esfigmenou şi Kutlumuş. Există o iscălitură georgiană a igumenului
Antonie de la Iviron şi o iscălitură slavonă a igumenului sârb de la Hilandar. De asemenea se află şi o
semnătură a unui isihast sirian din Kareia, care a iscălit în limba sa. Publicarea Tomului a avut urmări
asupra controversei, căci varlaamiŃii s’au văzut excluşi în mod public de la Sfânta Împărtăşanie de către
Episcopul din Ierissos, de care aparŃinea Muntele Athos.
98 Triade II.3.68. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 68. În Filocalia, vol.
VII, op. cit., p. 360.
41