Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

aceasta învaŃă, lucrează şi dobândeşte dragostea curată şi desăvârşită faŃă de aproapele, care este cu
neputinŃă să nu se afle împreună şi nepătimirea”. 84
A Doua Triadă, Cartea a Treia
Răspunzând la întâmpinarea lui Varlaam că „mintea poate vedea pe Dumnezeu numai când este
curăŃită, nu numai de patimi, ci şi de neştiinŃă”, Sf. Grigorie spune: „[SfinŃii] nu spun nimic despre
curăŃirea de neştiinŃă pe care o ceri tu. Ci, curăŃindu-se de patimile cele rele şi covârşind toată cunoaşterea
prin rugăciune stăruitoare şi nematerialnică, se învrednicesc de vederea lui Dumnezeu... Ei nu
încetează a lua aminte la ei înşişi... şi nu aleargă să afle ce învaŃă fieştecare, fie el Scit, sau Pers, sau
Eghiptean, despre această curăŃire de neştiinŃă, cunoscând preabine că această neştiinŃă nu împiedică defel
vederea lui Dumnezeu”. 85
Apoi scrie în continuare: „Nu tot cel ce are cunoştinŃa lucrurilor zidite sau vede prin ea, are pe
Dumnezeu sălăşluind în sine. Acela are doar cunoştinŃa zidirilor, iar din ea pricepe prin asemănare pe
Dumnezeu. Însă cel ce are şi vede negrăit acea lumină, nu-L mai pricepe prin asemănare, ci cunoaşte şi
are în sine pe Dumnezeu printr’o vedere adevărată şi mai presus de toate zidirile, căci acela nu se desparte
niciodată de slava cea veşnică”. 86
Apoi Sf. Grigorie doreşte să pună în antiteză două tipuri de cunoaştere religioasă: prima,
contemplarea firească sau naturală (physike theoria), cunoaşterea lui Dumnezeu în zidire; iar a doua,
vederea directă a energiilor nezidite sau a slavei (theologia propriu-zisă). Aceasta o face arătând
deosebirea între cei doi „ochi” pe care îi avem: ochiul sufletului, care contemplă slava lui Dumnezeu, este
nevăzut de către ochiul trupului cu care zărim tainele firii din jurul nostru. 87 Deci „altă lumină este
aceasta (adică dumnezeiasca lumină a slavei firii Sale) decât cea al cărei nume este cunoaşterea”. 88 Apoi
Grigorie, făclia ce ne arată Soarele, scrie: „Aşadar [Hristos] a dat şi firii omeneşti slava dumnezeirii, dar
nu firea. Altceva este firea lui Dumnezeu, şi altceva slava Lui, deşi sânt nedespărŃite între ele. (...)
Această slavă a dat-o şi ucenicilor: ‘Şi Eu slava carea ai dat Mie am dat lor, ca să fie una, precum Noi una
sântem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca să fie desăvârşit întru una’ (In. 17, 22-23). Ba a voit să vadă şi ei
slava Lui , prin care primim noi şi vedem propriu-zis pe Dumnezeu”. 89
Deşi dorinŃa cea mai mare a lui Varlaam era aceea de a dovedi că contemplarea lui Dumnezeu este o
formă de cunoaştere, Palama refuză să numească „cunoaştere” această contemplare, din pricina
transcendenŃei ei. Filosoful afirma: „Păzirea poruncilor nu poate alunga din suflet întunericul neştiinŃei;
aceasta o poate face numai învăŃătura şi studiul stăruitor”. Însă Palama afirmă: „Noi ştim că plinirea
poruncilor lui Dumnezeu aduce şi cunoaştere, şi încă adevărată cunoaştere, căci numai prin ea vine
sănătatea sufletului. (...) Dar nu numai cunoaştere, ci şi îndumnezeire. Iar aceasta o dobândim în chip
desăvârşit, primind şi văzând în noi slava lui Dumnezeu în Duh, când va binevoi Dumnezeu să ne aducă
întru tainele Sale”. 90
Apoi sfântul arată că învăŃătura ellinească nu este vrednică a se numi lumină, „fiind mincinoasă sau
amestecată cu minciună, şi mai apropiată de întuneric decât de lumină”. Şi chiar în cercetarea Scripturilor,
„lumina [contemplării lui Dumnezeu] se deosebeşte atât de mult de lumina cunoaşterii, încât lumina
84 Triade II.2.19. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al doilea din cele din urmă”, 19. Filocalia, vol.
VII, op. cit., pp. 249-250.
85 Triade II.3.11. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 11. În Filocalia, vol.
VII, op. cit., pp. 276-277.
86 Triade II.3.16. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 16. În Filocalia, vol.
VII, op. cit., p. 284.
87 Triade II.3.15. Triade II.3.16. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 15. În
Filocalia, vol. VII, op. cit., p. 282.
88 Triade II.3.16. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 16. În Filocalia, vol.
VII, op. cit., p. 284.
89 Triade II.3.15. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 15. În Filocalia, vol.
VII, op. cit., p.283.
90 Triade II.3.17. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 17. În Filocalia, vol.
VII, op. cit., pp. 286-287.
39