Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

A DOUA TRIADĂ
Pe când Varlaam era plecat la Papa, Sf. Grigorie s’a aplecat din nou asupra scrierilor Calabrezului.
Întreaga pricină pornea de la două postulate vaarlamite, scoase din filosofia ellină. Întâi, postulatul
aristotelic că orice cunoaştere, inclusiv cunoaşterea lui Dumnezeu, vine din percepŃia sau „experienŃa”
simŃurilor. Al doilea era postulatul neoplatonic că Dumnezeu este dincolo de experienŃa simŃurilor, şi
deci, de necunoscut. Varlaam susŃinea că orice cunoaştere a lui Dumnezeu trebuie să fie indirectă, adică
se săvârşeşte prin fiinŃe supuse simŃurilor. Deci cunoaşterea mistică nu poate avea decât o realitate
simbolică. 80
La întoarcerea din Apus Varlaam a aflat că Palama scrisese o a doua Triadă, ca răspuns la noile sale
scrieri, ocupându-se în principal de îndumnezeirea în Hristos. În a doua Triadă, cuprinzând şi ea trei cărŃi,
Sf. Grigorie îl numeşte direct pe Varlaam, dând citate din tratatele sale, care sânt respinse şi dezaprobate
prin înalte şi negrăite învăŃături.
A Doua Triadă, Cartea Întâi
Recunoscând o anume valoare filosofiei antice, dar numai în cele ce Ńin de fire, Sf. Grigorie scria:
„Socotesc că printre darurile lui Dumnezeu unele sânt fireşti. Ele se dau tuturor fără osebire, înainte de
Lege, sub Lege şi după Lege. Altele sânt suprafireşti şi cu totul tainice; eu le socotesc pe acestea din urmă
a fi mai presus de cele dintâi, aşa cum aceia ce au fost socotiŃi vrednici a primi înŃelepciunea Duhului sânt
mai presus de întreaga seminŃie a Ellinilor. De asemenea, socotesc că filosofia este unul dintre darurile
fireşti ale lui Dumnezeu, alături de descoperirile raŃiunii omeneşti, ştiinŃele... Eu dau fieştecăreia cinstea
ce i se cuvine...” 81
Tot în această carte Palama scrie despre rugăciunea neîncetată, zicând: „Noi ne rugăm cu această
rugăciune neîncetată nu spre a-L îndupleca pe Dumnezeu, căci El lucrează totdeauna după cum voieşte,
nici spre a-L trage către noi, căci El pretutindenea este, ci ca pe noi înşine să ne ridicăm către Dânsul”. 82
A Doua Triadă, Cartea a Doua
Cugetând să reaşeze vrednicia materiei, pe care spiritualismul Ellinilor căutase mereu să o
tăgăduiască, sfântul bărbat scria: „Bucuria duhovnicească care vine de la minte la trup nu se întinează din
părtăşia cu trupul, ci preschimbă trupul şi-l face duhovnicesc. Acesta leapădă atuncea toate poftele cărnii
cele rele şi nu mai trage în jos sufletul, ci se înalŃă o dată cu el, iar omul tot se face duh, precum este scris:
‘Ce este născut din Duh, duh este’” (In. 3,6). 83
Fără a-l numi pe Varlaam, el îi pune în vedere următoarele: „Noi nu am învăŃat, o, filosofule, că
nepătimirea este omorârea laturii pătimitoare [a sufletului], ci mutarea ei de la cele mai rele la cele mai
bune şi lucrarea ei îndreptată prin deprindere spre cele dumnezeieşti, după ce s’a întors cu totul de la cele
rele şi s’a îndreptat spre cele bune. (...) Căci reaua întrebuinŃare a puterilor sufletului e cea care dă naştere
patimilor vrednice de osândire, tot aşa cum reaua întrebuinŃare a cunoaşterii lucrurilor dă naştere
înŃelepciunii celei nebune. (...) Aşadar, nu cel ce şi-a omorât această latură [dobândeşte răsplătirea], (...) ci
acela ce şi-a supus-o, ca prin ascultarea de minte, care prin fire a primit domnia de la Dumnezeu (...), să
tindă către Dumnezeu prin pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu, şi prin aceasta să ajungă la deprinderea
stării dumnezeieşti, şi să o ridice pe aceasta din urmă la cea mai desăvârşită treaptă. Iar aceasta este
dragostea de Dumnezeu, prin carea plineşte, după cuvântul Scripturii, poruncile Celui Iubit, iar din
80
Cf. John Meyendorff, Sf. Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă, op. cit., pp. 84-85.
81
Triade II.1.15. Cf. John Meyendorff, Sf. Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă, op. cit., p. 85.
82
Triade II.1.30.
83
Triade II.2.9. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al doilea din cele din urmă”, 9. În Filocalia, vol.
VII, op. cit., p. 271. Cf. şi John Meyendorff, Sf. Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă, op. cit., p. 90.
38