Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Când Varlaam a citit primele trei CărŃi ale Triadelor Sfântului Grigorie, iarăşi s’a supărat, dar şi-a
domolit oarecum ascuŃita sa critică, fiindcă răspunsul sfântului nu îi pomenea numele pe faŃă. Apoi
Varlaam şi-a mai atenuat unele fraze şi a scos numirea batjocoritoare de omfalopsihi. Însă de fapt el nu şia
schimbat părerea despre monahi şi a început să publice scrieri în care îi critica. În aceste lucrări el
respingea argumentele din Întâia Triadă aduse de către Palama, dar fără a-l numi. Varlaam scria: „Dacă ei
voiesc ca lumina mintală şi nematerialnică, de care vorbesc, să fie Însuşi Dumnezeu Cel mai presus de
fiinŃă (esenŃă), dar Îi păstrează însuşirea de a fi cu totul nevăzut şi neatins prin niciunul dintre simŃuri,
atunci una din două: ceea ce spun că văd trebuie socotit sau înger, sau însăşi fiinŃa (esenŃa) minŃii care,
curăŃită de patimi şi de neştiinŃă, se vede pe sine, iar în sine, ca într’un chip propriu, pe Dumnezeu. Iar
dacă zic că acea lumină este una din acestea două, judecă foarte drept şi trebuie să primim că sânt după
predania creştinească. Dacă spun însă că lumina aceasta nu este nici fiinŃa (esenŃa) mai presus de fiinŃă,
nici înger, nici mintea însăşi, ci că mintea contemplă acea lumină ca pe un alt ipostas, atuncea eu nu ştiu
ce poate fi acea lumină; ştiu însă că ea nu există”. 78
Varlaam a scris şi a publicat un tratat în trei părŃi: Despre dobândirea ÎnŃelepciunii, Despre
rugăciune şi Despre lumina cunoaşterii. În aceste lucrări el afirma din nou că învăŃătura lumească şi
cunoaşterea filosofiei elline, adică „dobândirea înŃelepciunii”, era condiŃia adevăratei cunoaşteri a lui
Dumnezeu.
PLANUL LUI VARLAAM
PENTRU UNIREA BISERICILOR
În anul 1339 Varlaam se afla la Constantinopol. Deşi fusese respins de către Patriarh, a cerut şi a
primit ocrotirea Marelui Logofăt Ioan Cantacuzino. Cu sprijinul său, Varlaam s’a înfăŃişat Sinodului cu
un plan de unire a Bisericilor, întemeiat pe ideile criticate de Sf. Grigorie. Aceasta dovedeşte iarăşi că
Varlaam nu ajunsese încă să înŃeleagă cum se cuvine Biserica Latină, căci Latinii, după spusele sfântului
Fotie cel Mare, „au pierdut apostolicescul cuget (frÒnhma), şi astfel se poate înŃelege căderea lor”.
Îndărătnicul Varlaam, fără a fi însărcinat de către Biserica din Constantinopol, şi având doar sprijinul
Marelui Logofăt, a purces la săvârşirea planului său. Ca trimis împărătesc, Varlaam s’a întâlnit cu Papa
Benedict al XII-lea la Avignon, în anul 1339, propunându-i aceleaşi lucruri pe care le înaintase şi la
Constantinopol. Pledând cauza unirii, cuvântarea lui Varlaam nu face decât să oglindească simŃămintele
precumpănitoare în rândul poporului grec. Iată ce i-a spus Varlaam Papei:
„Ceea ce desparte pe Greci de voi nu este atât deosebirea de dogmă, cât mai cu seamă ura Grecilor
faŃă de Latini, stârnită de relele suferite din partea lor. Ar trebui să li se facă un dar deosebit de mare ca
să-şi schimbe simŃămintele. (...) Nu este decât un singur mijloc de a săvârşi unirea: adunarea unui sinod
ecumenic care să se Ńină în Răsărit. Pentru Greci, tot ce este hotărât de către un sinod ecumenic are putere
de lege. AŃi putea zice că un sinod pentru unire s’a şi Ńinut la Lyon; dar nici un grec nu a recunoscut
ecumenicitatea Sinodului de la Lyon, căci nici un alt sinod următor nu l-a numit astfel. LegaŃii Greci de la
Lyon nu au fost trimişi acolo nici de către cei patru patriarhi ce ocârmuiesc Biserica Răsăriteană, nici de
către poporul Grecilor, şi numai de către Împărat care, fără a încerca să câştige sprijinul poporului său, a
căutat să facă unirea în chip silnic. TrimiteŃi deci legaŃi la cei patru Patriarhi şi, sub ocârmuirea lor să se
adune un sinod ecumenic care să săvârşească unirea. Atunci toŃi cei aflaŃi de faŃă la sinod vor zice
poporului grec: ‘Iată ce a hotărât Sfântul Sinod Ecumenic: este de datoria voastră să vă supuneŃi’, şi toŃi
se vor supune”. 79
Apelul lui Varlaam nu a fost luat în seamă, căci papalitatea avignoneză nu avea de gând să-şi
compromită autoritatea absolută prin adunarea unui sinod care să dezbată deosebirile faŃă de
„schismaticii” bizantini. Varlaam nu a reuşit nici să-l atragă pe Papa către ideile sale de relativism
dogmatic. El s’a întors la Constantinopol în 1340.
78 Citat de Sf. Grigorie în Triade II.3.7. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din
urmă”, 7. În Filocalia, vol. VII, EIBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 271.
79 Cuvântarea lui Varlaam este tipărită în Migne, PG 151, 1332; citat în Deno J. Geanakoplos, Byzantine East and Latin West,
Barnes&Noble, NY, 1966, pp. 89-90.
37