Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Întâia Triadă, Cartea a Doua
În Cartea a Doua din Întâia Triadă Sf. Grigorie vorbeşte despre forma de rugăciune isihastă şi
despre preschimbarea trupului. Sfântul începe cu cuvintele Apostolului, „trupul vostru este lăcaş celui
dintru voi Sfânt Duh” (1 Cor. 6, 19), şi iarăşi, noi sântem casa lui Dumnezeu (cf. Evr. 3, 6); căci Însuşi
Dumnezeu zice: „Voi locui întru ei şi voi umbla întru ei, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi mie norod” (2
Cor. 6, 16). De ce oare un om cu minte s’ar sminti la gândul că mintea noastră locuieşte în acea fire care
este menită să se facă locuinŃa lui Dumnezeu? Iată dar că trupul nu este rău. Tot aşa, nu este nimic rău în
faptul că mintea locuieşte în trup; potrivit dumnezeiescului Pavel, răul este legea păcatului „carea este
întru mădulările mele, oştindu-se împrotiva legii minŃii mele” (Rom. 7, 23). 63
Apoi sfântul scrie: „Inima este cămara puterii noastre mintale şi cel dintâi organ trupesc al minŃii”.
Ca urmare, noi priveghem mereu asupra puterii noastre mintale şi o îndreptăm cu cea mai straşnică
trezvie, adunându-ne mintea revărsată în afară prin simŃuri şi mânându-o din nou înlăuntru spre inima
însăşi, cămara cugetărilor. Inima este organul ocârmuitor, scaunul harului, unde se găseşte mintea şi toate
cugetele sufletului. 64
Grigorie, cunoscătorul cereştilor taine, tăgăduieşte părerea că metoda psiho-fizică de a Ńine mintea
în trup este o cale mecanică de a dobândi harul. El afirmă că pentru începători metoda aceasta de
rugăciune este o cale practică de a ocoli răspândirile şi abaterile minŃii. El scrie: „Nu este ceva necuvenit
a îndemna, mai ales pe începători, să privească asupra lor şi să-şi mâne prin răsuflare mintea înlăuntru.
Cine, chibzuit fiind, ar opri pe cei ce nu au încă mintea în stare să se contemple pe sineşi, a folosi oarecari
metode ca să şi-o adune asupră-şi? Mintea celor ce sânt la începutul acestei lupte, chiar adunată fiind, sare
necontenit şi trebuie iarăşi adunată necontenit; le scapă mereu, pentru că sânt necercaŃi, şi pentru că
anevoie se contemplă mintea pe ea însăşi, fiind şi foarte nestatornică. Pentru aceea sânt unii cari
îndeamnă pe începători să fie cu băgare de seamă la răsuflarea ce iese şi se întoarce, şi să o reŃină puŃin,
ca să-şi reŃină astfel şi mintea, observându-o în cursul răsuflării”. 65
În continuare Sf. Grigorie scrie: „Cum oare nu va dobândi omul mult folos dacă, în loc să-şi lase
ochiul să se abată încolo şi încoace, şi l-ar propti ca de un stâlp de pieptul sau de buricul său?” 66
Întâia Triadă, Cartea a Treia
În a Treia Carte din Întâia Triadă omul lui Dumnezeu vorbeşte despre theologia apofatică.
VaarlamiŃii spuneau că orice luminare accesibilă simŃurilor este o amăgire. Însă în acelaşi timp ei afirmă
că orice luminare dumnezeiască poate fi cuprinsă cu simŃurile. Ei pretindeau că orice luminare petrecută
la Evrei şi la prorocii lor, în Legea Veche şi înainte de venirea lui Hristos, era doar simbolică. Ei
susŃineau că luminarea de pe Thavor şi toate fenomenele asemănătoare erau în chip limpede perceptibile
prin simŃuri. 67
Ca unul ce lucrase virtutea în viaŃa practică şi se înălŃase pe culmile dumnezeieştii vederi sau
contemplaŃiei, Sf. Grigorie scrie că mintea omenească se poate depăşi pe sine prin biruinŃa asupra
patimilor, dobândind o formă îngerească. El arată că: „numai aceia pot a se uni cu dumnezeiasca lumină
şi a o vedea, care curăŃindu-se prin păzirea poruncilor şi afierosindu-şi mintea rugăciunii curate şi
nematerialnice, vor primi puterea mai presus de fire a vederii dumnezeieşti”. 68 „Prin acest har mintea
ajunge a se bucura de strălucirile dumnezeieşti, dobândind o formă îngerească şi dumnezeiască”. 69
El scrie: „Vederea aceasta... este unire şi îndumnezeire înfăptuită prin harul lui Dumnezeu în chip
tainic şi ascuns, după înlăturarea tuturor întipăririlor de aici de jos sau, mai bine zis, după încetarea
63
„Tratatul al Doilea din Triada Întâi”, I.2.1. Vezi şi trad. rom. în Dumitru Stăniloae, ViaŃa şi învăŃătura sfântului Grigorie
Palama, cu patru tratate traduse, ediŃia a 2-a revăzută de autor, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993, pp. 166-167.
64
Ibid., I.2.3. Cf. trad. rom., ibid., p. 168.
65
Ibid., I.2.7. Cf. trad. rom., ibid., p. 170.
66
Ibid., I.2.8. Cf. trad. rom., ibid., p. 171.
67
„Tratatul al Treilea din Triada Întâi”, ibid., I.3. Cf. trad. rom., ibid., p. 179.
68
Ibid., I.3.19. Cf. trad. rom., ibid., p. 190.
69
Ibid., I.3.20. Cf. trad. rom., ibid., p. 191.
35