Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

cetate de către grăitoarele şi iscusitele atacuri ale lui Varlaam împotriva călugărilor. MulŃi dintre monahii
simplii din Athos nu se puteau măsura cu ritorul şi iscusitul Varlaam. Pentru aceea Isidor a cerut Sfântului
Munte să-l trimită pe Grigorie Palama spre a-i apăra de defăimările lui Varlaam.
SFÂNTUL SE ÎNTOARCE
LA THESSALONIC
În 1338, la cererea lui Isidor şi cu blagoslovenia părinŃilor athoniŃi, Palama a venit la Thessalonic.
El avea să locuiască vreme de trei ani într’o chilie de lângă schitul aflat sub ocârmuirea prietenului său
Isidor. În acest răstimp, până în 1341, Palama s’a întâlnit de mai multe ori cu Varlaam. Cu nevinovăŃie,
blândeŃe şi dragoste, Palama a încercat să pună capăt disputei în chip binevoitor, dar a văzut că acestea nu
aveau sorŃi de izbândă asupra îndărătnicului învăŃător mincinos care pricinuia tulburare în Biserică.
Văzând că Varlaam nu se lăsa înduplecat, Grigorie i-a spus să bage de seamă că uneltirile sale se vor
întoarce împotriva lui, sfătuindu-l să scrie despre acele lucruri la care se pricepe, adică filosofia şi
ştiinŃele; în acestea nu avea să întâlnească nici o împotrivire. Însă în privinŃa monahismului, pe care nu îl
cunoştea cu adevărat, el se pornise să defaime şi să hărŃuiască pe monahi. Pe deasupra, a spus Grigorie,
„de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Isaac Sirul scrie că, în ce priveşte isihasmul, nu trebuie să
primim învăŃătură de la un filosof”. El a sfârşit prin a proroci că dacă Varlaam nu încetează a scrie hule,
va ajunge la un sfârşit lipsit de cinste şi de orice slavă; şi chiar de s’ar căi cu amar, totul îi va fi zadarnic. 55
Deşi Sf. Grigorie Palama nu era de acord ca monahii să se ocupe de studii intelectuale superioare,
totuşi nici nu îi oprea. El socotea doar că, asemeni căsătoriei şi mâncării de carne, ele sânt nepotrivite
pentru cei ce Ńintesc către o viaŃă contemplativă. Această părere nu era împărtăşită de toŃi misticii. Dar Sf.
Grigorie nu se împăca nicidecum cu filosofii care se amestecau în theologie.
Cu toate acestea, trufaşul Varlaam, în loc să-şi domolească atacurile, le-a sporit şi mai mult,
pricinuind răzvrătire în Biserică. Pentru aceea Sf. Grigorie a început să zădărnicească pe faŃă învinuirile
lui Varlaam, propovăduind cu putere prin cuvântări pline de adevăruri înalte şi de temeiuri dumnezeieşti.
Speriat, Varlaam, în făŃărnicia sa, i-a spus lui Grigorie că îl lăudase ca pe un bărbat înŃelept, mare şi
minunat. Apoi a pretins că scrierile sale nu erau îndreptate împotriva lui Grigorie. Însă sfântul bărbat,
văzând minciuna sfruntată, i-a spus lui Varlaam că voieşte mai bine a fi numărat cu acei fraŃi pe care
Varlaam îi batjocorea. 56
Între scrierile timpurii ale sfântului, deşi nedatat, se află un alt tratat despre controversa isihastă,
intitulat Despre unirea şi deosebirea dumnezeiască. În această scriere sfântul se foloseşte de autoritatea
Sfântului Dionisie Areopaghitul spre a desluşi deosebirile dintre lucrarea Persoanelor Dumnezeieşti şi
esenŃa dumnezeiască.
Varlaam, simŃind puterea argumentelor lui Grigorie, a părăsit Thessalonicul cu ruşine şi s’a întors la
Constantinopol. Acolo s’a întâlnit cu prietenul său Akindin care venise cu mult înainte şi uneltise ca să
ajungă între apropiaŃii Patriarhului Ioan al XIV-lea Kaleka. Mai nainte, în corespondenŃa sa, Akindin
atacase pe Palama în privinŃa cuvântului „dovedire”. Acum însă Akindin simŃea că monahii erau prigoniŃi
de către Varlaam, astfel că a început să îi sprijine. În chip vădit înrâurirea sa asupra Patriarhului Ioan
Kaleka a pricinuit reacŃia negativă a acestuia faŃă de Varlaam.
„TRIADELE”
În toamna lui 1339 Grigorie a purces să-şi dăruiască talentul literar tâlcuirii ideilor şi adevărurilor
ascetice, întru apărarea isihasmului, scriind despre legătura dintre trup şi suflet, şi dintre sfânta lumină şi
desăvârşire. Pentru aceasta s’a retras în chilia sa, căutând să-şi adune gândurile în deplină singurătate şi
linişte. În chilia sa Grigorie, slava monahilor şi trâmbiŃa cuvântătorilor de Dumnezeu, a scris primele trei
55 Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 173-175.
56 Ibid., pp. 179-181.
32