Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

VARLAAM ÎI ATACĂ PE ISIHAŞTI
Dând de scrierile lui Grigorie Palama, Varlaam s’a supărat. Îl înciuda înfruntarea călugărilor pe
care-i socotea nişte fanatici neînvăŃaŃi. Pe atunci Varlaam a ajuns să afle despre anumite forme ale
nevoinŃei monahale ortodoxe. Având o minte iscoditoare, el a căutat să afle mai multe despre noii săi
potrivnici. Deci a ieşit în afara Thessalonicului, străduindu-se să împărtăşească o vreme vieŃuirea
pustnicilor isihaşti.
Călugării întâlniŃi de Varlaam erau puŃin educaŃi, neputând să-l mulŃumească în privinŃa aspiraŃiilor
duhovniceşti pe acest sceptic intelectual. Cele învăŃate de la isihaşti l-au făcut pe Varlaam, om înclinat
spre sarcasm şi critică, să izbucnească plin de indignare. Cu vădită plăcere el îi descrie pe călugări, a căror
căpetenie era Sf. Grigorie, în chipul cel mai înjositor, cu nume defăimătoare.
Satirizându-i, Varlaam scrie în Scrisoarea a V-a către Ignatie: „Am fost iniŃiat de către dânşii în
nişte monstruozităŃi şi învăŃături absurde pe care un om cu un pic de minte sau măcar cu puŃin bun simŃ
nu se poate înjosi a le descrie; ele sânt zămislite de o credinŃă rătăcită şi de o închipuire nesăbuită. Ei
m’au învăŃat despre uimitoarele despărŃiri şi uniri ale minŃii cu sufletul, despre legăturile demonilor cu
acesta din urmă, despre osebirile între luminile albe şi cele roşii, despre intrările şi ieşirile înŃelegătoare ce
se fac prin nări când răsufli, despre scuturile din jurul buricului şi, în sfârşit, despre vederea Domnului
nostru cu sufletul, ce are loc înlăuntrul buricului în chip simŃit, cu deplină încredinŃare a inimii”. 53
Iată deci că Varlaam numeşte învăŃăturile acestora drept absurde, spunând că nici un om cu puŃin
bun simŃ nu se poate înjosi a le descrie. Totuşi el s’a hotărât să se „înjosească”, continuând să descrie ceea
ce batjocorea şi nu putea să înŃeleagă. În zelul său necuvios, prin câteva tratate, el făcea legătura între
monahii isihaşti care foloseau Rugăciunea lui Iisus şi felul cum se rugau călugării massalieni sau
bogomili. Varlaam îi poreclea pe isihaşti cu numiri precum omfalopsihi („cei cu sufletul în buric”,
„buricari”) şi „cei ce-şi privesc buricul”.
Nefiind în stare să înŃeleagă ce anume spuneau călugării despre vederea dumnezeieştii lumini,
socotea că ei pretind că văd esenŃa dumnezeiască cu ochii trupeşti. Atacul său a avut succes, căci se
adresa necruŃătoarei zeflemeli a Bizantinilor. Astfel a început o mare dispută în Thessalonic, care s’a
răspândit şi la Constantinopol. Varlaam răstălmăcea şi batjocorea învăŃătura isihastă, pe temeiul întâlnirii
sale cu nişte simpli călugări. Mai târziu, Marele Logofăt Ioan Cantacuzino avea să scrie că principalul
informator al lui Varlaam dintre călugări era un frate începător, aflat acolo de numai şase luni,
binecunoscut pentru prostia sa. 54
În 1338 Varlaam s’a dus la Constantinopol, voind să depună o plângere împotriva monahilor la
Patriarh şi la Sinod. Filosoful îi învinuia de rătăcire duhovnicească, „fiindcă mulŃi dintre pustnicii din
Athos”, spunea el, „contemplau Lumina lui Dumnezeu cu ochii trupeşti, după un răstimp de pregătire spre
a ajunge la o astfel de stare”. Însă Patriarhul Ioan al XIV-lea Kaleka (1332-1347) a respins oficial şi în
chip hotărât învinuirile lui Varlaam împotriva monahilor athoniŃi. Patriarhul l-a alungat, ameninŃând să-l
pedepsească dacă nu-şi încetează necuviincioasa purtare de a tulbura pacea Sfântului Munte. Kaleka avea
puterea de a face acest lucru, fiindcă Athosul, cu numai câŃiva ani mai nainte, prin hrisovul împărătesc al
lui Andronic al II-lea Paleologul, fusese pus sub autoritatea duhovnicească a Patriarhului Constantinopolei,
rămânând astfel până în zilele noastre.
VARLAAM SE ÎNTOARCE
LA THESSALONIC
Neizbutind nimic în cetatea de scaun, Varlaam s’a întors la Thessalonic. Neascultând de porunca
Patriarhului, el şi-a urmat atacurile batjocoritoare împotriva călugărilor athoniŃi, ca şi împotriva
călugărilor isihaşti din apropierea cetăŃii, între care se afla şi Isidor, prietenul lui Grigorie. Acest Isidor,
fost ucenic al Sf. Grigorie Sinaitul, pe drept cuvânt era neliniştit de tulburarea şi vătămarea pricinuite în
53
„Scrisoarea a V-a către Ignatie”, în G. Schirò, Barlaam Calabro Epistole Greche, Palermo, 1954, pp. 323-324.
54
I. Cantacuzino, Historiarum Libri IV, ed. L. Schopen, Bon, 1828-1832, I, pp. 551-552.
31