Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Epistolele către Akindin
În Epistola întâi către Akindin Palama scria: „Noi am învăŃat de la PărinŃi cum să judecăm (sullogizesqai)
asemenea lucruri în chip practic. Nimenea să nu-i defaime pe Latini, precum face Varlaam, că nu
împlinesc cele cerute de silogismele apodictice. Însă eu spun cu încredinŃare că ei nu judecă în chip
apodictic ... fiindcă nu folosesc adevărul credinŃei ca principii şi axiome ..., şi nici în chip dialectic, căci
îşi alcătuiesc silogismele pornind de la premise ce ne sânt străine”. 47
În tinereŃe Palama se dovedise strălucit în învăŃătura lui Aristotel. Cu toate acestea el scrie lui
Akindin că logica lui Aristotel nu poate singură să definească transcendenŃa Dumnezeiască. Palama
socotea că este cu putinŃă a judeca argumentele theologice prin logica formală; şi din acest punct de
vedere argumentele latine sânt văzute ca greşite. În aceeaşi Epistolă întâi către Akindin el scrie:
„Nimenea a înfăŃişat, sau a cercetat sau a cugetat ceea ce Dumnezeu este, dar e cu putinŃă a cerceta şi a
dovedi că Dumnezeu există...” 48 El a căutat să arate că întreaga gândire theologică este apodictică, fiind
întemeiată pe premise sigure, şi deci nu poate fi pur şi simplu socotită dialectică, aşa cum ar fi voit
Varlaam.
Grigorie voia ca potrivnicii săi să aibă o sănătoasă temelie theologică a gândirii ortodoxe, dar
răspunsul lor nu a fost defel binevoitor. După ce au cercetat întâmpinările lui Palama împreună, atât
Akindin cât şi Varlaam au răspuns Sfântului Grigorie în sihăstria sa de la Sf. Savva. Akindin nu voia să-şi
supere fostul duhovnic şi acum prieten, astfel că i-a răspuns pe un ton împăciuitor, chiar cinstitor,
spunând că nu trebuie să se certe pentru dovedirea unor pricini duhovniceşti, fiindcă au dumnezeiasca
binecuvântare a „prieteniei”. Prin acest răspuns nefolositor Akindin căuta să se arate făcător de pace. El la
îndemnat pe Varlaam să-i urmeze pilda de cumpătare.
Însă Varlaam nu putea să-şi stăpânească mândria şi indignarea, spunând: „Am să-l smeresc pe acest
om care a cutezat să mă critice!” 49 În răspunsul său Varlaam îl lua în râs pe Sf. Grigorie că a încercat să
„demonstreze” lucrurile dumnezeieşti, spre a le face până la urmă desluşite (apodictice). El încerca să
dovedească că aceasta este cu neputinŃă, folosindu-se de autoritatea filosofilor păgâni care, în înlănŃuirea
logică a gândirii lor nu erau niciodată apodictici, adică nu foloseau o metodă demonstrativă când discutau
despre Dumnezeire. Varlaam, fiind un scolastic, spunea în chip anume că acceptă raŃionamentul dialectic
(analitic) al filosofilor păgâni pe picior de egalitate cu cel al PărinŃilor Bisericii! Totuşi, la sfârşitul
epistolei, el făgăduieşte să revadă textul scrierilor sale împotriva Latinilor, spre a nu-l mai sminti pe
Palama. 50
În prima jumătate a lui 1337 Sf. Grigorie a răspuns potrivnicilor săi în Epistola a doua către
Akindin. El scria că prietenia şi bunăvoirea personală nu trebuie aşezate mai presus de adevăr. El îl sfătuia
să nu se arate îngăduitor faŃă de Varlaam care arăta în chip vădit că este molipsit de către filosofii Ellini
profani.
47
„Epistola întâi către Akindin”, 8, Ibid., XXVII, p. 83.
48
Ibid., p. 84.
49
Citat de Akindin în Epistola către Varlaam, Ambros., gr. 290, fol. 67V.
50
„Epistola către Palama”, apud Schiro, Barlaam Calabro Epistole, pp. 229-66.
29