Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

FILOSOFUL VARLAAM
La acea vreme se purtau noi convorbiri despre unirea Bisericii din Constantinopol cu Biserica
Romei. În 1333-1334 doi legaŃi papali au sosit la Constantinopol ca să negocieze cu Împăratul
Andronic al III-lea.
Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Greceşti în convorbirile cu aceşti doi theologi dominicani
era un anume grec din Seminaria Calabriei (sudul Italiei), pe nume Varlaam. El a îmbrăcat haina
monahală în Calabria, schimbându-şi numele din Bernardo în Varlaam. Era grec prin limbă şi simŃire, dar
educat după felul apusean, cu duhul Renaşterii italiene. Deşi era străin, Varlaam a câştigat încrederea
stăpânirii bizantine din pricina faimei sale de învăŃat şi filosof. Ajungând la Constantinopol în 1330, el a
căutat să se apropie mai mult de Ortodoxie, credinŃa strămoşilor săi Greci. Însă mai presus de toate el
dorea o mai bună cunoaştere a vechii Ellade, Ńara lui Platon şi Aristotel. Faima sa a sporit grabnic,
făcându-l să ajungă curând un om de vază în cetatea de scaun. I se cerea adeseori sfatul în lucruri ce
Ńineau de astronomie, filosofie, theologie sau diplomaŃie, iar scrierile sale pe aceste teme se răspândeau în
număr mare. El şi-a câştigat o asemenea încredere încât a fost numit mai-marele Bisericii Sfântului Duh
din capitală, unde a şi rămas, studiind cu osârdie şi mişcându-se mereu în cercurile de la curtea
împărătească. În ochii tuturor părea să fie un convertit de la Biserica Romei la credinŃa BizanŃului. 38
Cei din Apus, care îl cunoşteau bine, precum Francesco Petrarca (1304-1374), poetul liric şi
învăŃatul italian, spunea: „Varlaam este un foarte bun ritor în greceşte, dar foarte slab în latineşte; are
multe idei şi o minte ageră. Când vorbea latineşte, se vedea după faŃa lui că îi era ciudă că nu-şi poate
spune gândurile”. 39 O altă cunoştinŃă de-a sa, Giovanni Boccaccio (d. 1375), scriitor şi umanist italian,
spunea că Varlaam era un bărbat „cu trup mărunt dar cu o cunoaştere uriaşă. Era un autor ce cunoştea
adânc istoria, filosofia şi limba grecească. Îi înŃelegea în chip desăvârşit pe Euclid, Aristotel şi Platon”, iar
„în cele ce Ńineau de erudiŃia grecească” puteai să ai încredere în el. 40
Ioan Cantacuzino, Marele Logofăt, i-a dat o catedră la Universitatea Împărătească, unde Varlaam,
fascinat de theologia apofatică, îi învăŃa pe studenŃi despre scrierile Sfântului Dionisie Areopaghitul. 41
TradiŃia apofatică era foarte puternică în BizanŃ, întemeiată pe conştiinŃa că Dumnezeu este de
necunoscut. Cariera lui Varlaam în BizanŃ a fost cu putinŃă numai fiindcă unele din ideile sale au găsit
ecou favorabil în cercurile înalte. O parte a elitei intelectuale păstra doar o credincioşie exterioară faŃă de
cele Şapte Sinoade Ecumenice. Îndărătul acestei faŃade de părelnică primire a Sinoadelor se afla lupta
necurmată dintre apărătorii ellinismului ce căutau să reaşeze tradiŃia neoplatonică, cu cea mai mare
autonomie cu putinŃă faŃă de Ortodoxie, şi între puriştii ce doreau o învăŃătură ortodoxă duhovnicească şi
theologică, independentă de filosofii păgâni. Pentru cei ce se Ńineau cu acrivie de PărinŃii Greci,
neoplatonismul care-i atrăgea pe umaniştii bizantini era în chip esenŃial un sistem religios potrivnic. 42
Calabrezul pare să fi avut darul de a-i stârni pe oameni împotriva sa. Era descris ca având
o fire înflăcărată şi ambiŃioasă. Nichifor Grigora, viitorul potrivnic al lui Grigorie Palama şi autorul unei
uriaşe istorii a ÎmpărăŃiei Romane şi a marilor învăŃaŃi ai vremii sale, a avut dispute publice cu Varlaam.
Nichifor îl caracterizează pe Varlaam ca pe un fanfaron ce nu avea alt Ńel decât să-i defaime pe alŃi
filosofi. Întrucât Nichifor ieşea mereu biruitor în aceste înfruntări, Varlaam a plecat la Thessalonic.
Episcopul Filothei al Selimvriei, un sprijinitor al lui Palama, îl descrie pe Varlaam ca pe un om purtat de
ambiŃie. Potrivit lui Akindin, Varlaam a intrat în Thessalonic cu un aer dispreŃuitor, ca şi cum era un loc
lipsit de cultură. 43
Varlaam era un nominalist ce se mişca cu uşurinŃă în domeniul filosofiei, astronomiei şi logicii. Însă
când şi-a îndreptat atenŃia spre theologie a stârnit o mare furtună în Biserica Ortodoxă. În filosofia
medievală, nominalismul este o teorie a cunoaşterii ce tăgăduieşte realitatea conceptelor universale. Deaceea
theologia apofatică a PărinŃilor Ortodocşi era foarte atrăgătoare pentru Varlaam. În theologie,
38
Payne, pp. 283-284.
39
F. Petrarca, Epistole de rebus familiaribus et Variae, II, 474, III, 302, citat de Payne, op, cit., p. 283.
40
De genealogia deorum, XV, 6 (ed. 1532), 389; M. Korelin, The Early Italian Humanism and Its Historiography, 993.
41
John Meyendorff, Sf. Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă, op. cit., p. 68.
42
Ibid., pp. 76-78.
43
Epistola către Varlaam, Ambros., gr. 290, fol. 67.
26