Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

VIAłA LA THESSALONIC
Sf. Grigorie Palama împreună cu Isidor, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, au rămas în
Thessalonic. Sf. Grigorie Sinaitul vieŃuise cu ucenicii săi, Isidor şi Kallist (viitorii patriarhi) la Schitul
Magoula, nu departe de sihăstria Glossia, către nord-vest. Şi ei voiau să meargă la Ierusalim şi în Sinai,
dar Grigorie Sinaitul şi Kallist nu au ajuns mai departe de Constantinopole.
La Thessalonic, Grigorie Palama făcea parte împreună cu prietenii săi dintr’un grup
duhovnicesc ce cuprindea călugări, mireni şi chiar câteva doamne din înalta societate. Isidor, care încă nu
fusese tuns în monahism, pare să fi fost mai-marele lor. Acest grup duhovnicesc a avut mare
înrâurire asupra elitei intelectuale din Thessalonic. Având putinŃa să se mişte în aceleaşi cercuri ca şi
bogomilii, luptau împotriva acestor eretici.
HIROTONIA SFÂNTULUI GRIGORIE
Prietenii săi şi călugării au stăruit pe lângă cuviosul Grigorie să se hirotonească preot, fiindcă
fericitul era un om ales ce covârşea pe mulŃi cu virtuŃile. Cel ce l-a înduplecat să primească hirotonia întru
diacon a fost Isidor Vouheras, care fusese tuns în monahism de către Sf. Grigorie.
Grigorie, cu multă cinstire de Dumnezeu dorea să afle dacă aceasta este voia Domnului. Luând în
mână Apostolul, şi-a înălŃat cugetul şi ochii către Dumnezeu şi cu credinŃă a cerut să afle, pe cât i se
putea, voia Dumnezeiască. Deci deschizând cartea, Grigorie şi-a aruncat ochii pe cel dintâi stih, care era
din Epistola către Galateni a înŃeleptului Apostol Pavel, care zice: „Pavel apostol, nu de la oameni, nici
prin om, ci prin Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl” (Gal. 1, 1). Deci Grigorie a înŃeles că era voia lui
Dumnezeu ca el să primească acea sfântă dregătorie.
Spre a fi hirotonit, Grigorie trebuie să fi fost cunoscut de către mitropolitul Thessalonicului, Ioan
Kaleka (1322-1334), cel care, după ce a ajuns în scaunul patriarhal al Constantinopolului, avea să-l
prigonească crunt pe Sf. Grigorie, tăgăduind predaniile PărinŃilor.
Cuviosul Grigorie a fost hirotonit diacon şi apoi preot în anul 1326, la vârsta canonică de treizeci de
ani. Totuşi nu a zăbovit prea mult în Thessalonic. Curând după hirotonia sa, luând cu sine zece prieteni
monahi, la fel de osârduitori întru nevoinŃă, a părăsit Thessalonicul şi a plecat la Verria unde a întemeiat
un schit în afara cetăŃii spre a lucra sfânta liniştire (isihia).
În liniştea chiliei sale, în deplină singurătate şi tăcere, s’a putut desfăta deplin întru viaŃa
duhovnicească, slujind lui Dumnezeu întru necontenită contemplare a slavei Sale. Cu totul cufundat în
contemplarea lui Dumnezeu, s’a aruncat în Cel fără de sfârşit, părăsind cu totul lumea şi grijile ei şi
pierzându-se cu totul în fericirea dumnezeiescului chip. Grigorie înŃelegea rugăciunea ca pe un chip al
slavei, o rază de lumină ce uneşte cu Dumnezeu chipul dumnezeiesc din om. În adâncurile contemplaŃiei,
când s’a retras cu totul din lume în desăvârşita ieşire din sine a duhului, Dumnezeu i S’a făcut cunoscut.
Când întunericul s’a îndepărtat, a rămas numai lumina lui Dumnezeu care cheamă. Întru deplină curăŃie a
inimii Grigorie repeta mereu cuvintele „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Astfel el săvârşea cea
mai înaltă lucrare pentru care a fost zidit omul. Grigorie s’a aflat înlăuntrul aceleiaşi lumini care a
strălucit pe Muntele Thavorului în vremea Schimbării la FaŃă a Mântuitorului. În acea clipă a descoperirii
Cuvântului, Iisus S’a arătat pe Sine pentru întâia oară în curata şi desăvârşita Sa Dumnezeire. 27
VIAłA LA SCHITUL VERRIA
Până atunci Grigorie se bucurase de o sănătate înfloritoare, nefiind atins nici de cea mai mică boală,
astfel că s’a dat pe sine unor mari nevoinŃe şi unei aspre vieŃuiri. Săvârşea lungi posturi şi privegheri, ca
să-şi poată supune în chip desăvârşit duhul, şi cu necontenita curgere a lacrimilor trupeşti să-şi curăŃească
ochii sufleteşti. Stăruind în această lucrare Grigorie s’a îmbogăŃit de darurile Duhului, căci ca o oglindă a
27 Robert Payne, op. cit, pp. 269-270.
17