Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

LA SCHITUL GLOSSIA
Apoi Sf. Grigorie s’a retras la Schitul Glossia, cu hramul SfinŃii Apostoli, pe coasta de nord-vest a
Athonului, unde vieŃuiau câŃiva sihaştri sub povăŃuirea unui anume Părinte Grigorie, numit şi Drimis, de
asemenea din Constantinopol. 23 Biograful lui Palama îl numeşte pe Drimis „Grigorie cel Mare”, născut pe
la mijlocul veacului al treisprezecelea. Dorind viaŃa îngerească, a hotărât să meargă la Marea Lavră unde
a săvârşit toate felurile de nevoinŃă, cu posturi aspre şi rugăciunea minŃii neîncetată, atingând culmile
liniştirii, deprins întru cele dumnezeieşti taine. S’a învrednicit şi să primească hrană de la un sfânt înger,
ajungând vestit nu numai în Sfântul Munte, ci şi în alte locuri, căci cu mare iscusinŃă povăŃuia pe ceilalŃi
întru calea desăvârşirii. MulŃi s’au adunat în jurul lui ca să se împărtăşească de dulceaŃa învăŃăturilor sale
şi să guste roadele cele alese ale trezviei şi dreptei socoteli. Acestui minunat StareŃ, aşa de vestit în
vremea aceea pentru iscusinŃa sa în vieŃuirea şi rugăciunea contemplativă, i s’a încredinŃat sfântul nostru
bărbat. Tânărul Grigorie a învăŃat de la el încă şi mai multe despre tainele contemplaŃiei sau lucrării minŃii
şi despre dumnezeiasca curăŃie. Faptul că Părintele Grigorie a fost dascălul Sfântului Grigorie Palama,
care a ajuns la culmea virtuŃilor, este îndestulătoare dovadă despre măreŃia acestui Grigorie Athonitul. 24
Este cu neputinŃă a zugrăvi cu amănuntul sau în grai omenesc felul cum mintea şi inima se
contopesc întru o singură dorire a voii şi tăriei, spre a plăcea lui Dumnezeu, spre a-L iubi, şi cu
rugăciunea necontenită ca şi cu o pavăză a se apăra de toată pornirea către gânduri trupeşti şi de lucrarea
potrivnică a lui satana. Înseşi roadele vieŃii contemplative tâlcuiesc şi descoperă tainele darurilor harului
cu care Dumnezeu îi dăruieşte pe sfinŃii Lui. Sf. Grigorie, adânc cufundat în duhul rugăciunii şi luminat
de ea, a ajuns la asemenea înălŃime a străpungerii şi plânsului, încât lacrimile curgeau din ochii săi ca
nişte pâraie nesecate. Omorând toată pofta trupului celui osândit să piară, prin nevoinŃă şi-a adus sufletul
său la viaŃă, afierosindu-şi toate puterile contemplării lui Dumnezeu. Slava vieŃii sale fără de prihană
uimea şi pe oameni şi pe îngeri.
SFÂNTUL PLEACĂ LA THESSALONIC
În toamna anului 1325 dulcea linişte a lui Grigorie şi a tovarăşilor săi avea să fie întreruptă de
agarenii ce-i atacau pe sihaştrii vieŃuitori în singurătate în afara zidurilor ocrotitoare ale Marii Lavre.
Părintele Grigorie Drimis, dascălul întru isihasm al Sfântului Grigorie, s’a întors în cetatea de scaun ca să
moară în linişte. Patriarhul Filothei scrie că după moartea lui Drimis cinstitele sale moaşte au săvârşit
minuni. El este prăznuit de Sf. Biserică la 6 Aprilie. 25
Deci după doi ani la Schitul Glossia, Palama cu unsprezece fraŃi au fost siliŃi să părăsească „pustia”
şi să plece la Thessalonic. Sfântul avea douăzeci şi nouă de ani. Ajunşi la Thessalonic, isihaştii au hotărât
cu toŃii să plece către Răsărit, la Ierusalim şi Sinai. Grigorie s’a gândit că, dacă va voi Dumnezeu, după ce
se va închina la locurile sfinte avea să-şi sfârşească zilele în liniştea pustiului. Dorind să afle dacă voia sa
este plăcută lui Dumnezeu, chibzuitul Grigorie s’a rugat să dobândească dumnezeiasca povăŃuire.
În vremea rugăciunii a simŃit că aŃipeşte. Cum povestea mai apoi, „se făcea că eram împreună cu
fraŃii cu care plecasem (din Athos). Eram în pridvorul de dinaintea curŃii. De faŃă era şi Împăratul, şezând
pe scaunul împărătesc. Împrejurul lui stăteau străjerii, singliticii şi cinurile dregătorilor. Apoi unul dintre
dânşii, falnic şi cu mare îndrăzneală, a păşit înainte şi a stat înaintea noastră. Părea că este înveşmântat ca
un duce. El m’a luat şi m’a îmbrăŃişat, cuprinzându-mă cu amândouă braŃele. Apoi s’a întors către
tovarăşii mei şi a zis: ‘Iată, precum vedeŃi, pe acesta îl Ńin alături de mine, după porunca Împăratului. Însă
voi puteŃi să vă duceŃi unde doriŃi şi nimenea nu vă va împiedica”. 26
23
Patriarhul Filothei, Encomium, PG 151, 567C-568B; Cantacuzino, Hist. II, 39 (Bonn), I, 545-46; Grigora, Hist. XIX, I
(Bonn), II, 919.
24
„Sf. Grigorie Athonitul”, Sinaxarul cel Mare al Bisericii Ortodoxe, Luna Aprilie (în lb. greacă), Athena, 1979, pp. 163-164.
25
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 89-91.
26 Ibid., p. 97.
15