Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

VEDENIA UNUI SOBOR CERESC
Fericită viaŃă ai petrecut în lume, şi acum te veseleşti împreună cu mulŃimile celor fericiŃi, şi
pre pământul celor blânzi ca un blând locuieşti, Ierarhe Grigorie.
(Stihiră de la Laude, Duminica a
Doua din Postul Mare, Glas 1)
La Marea Lavră a Sf. Athanasie de la Sf. Munte Athos era un pustnic desăvârşit. Petrecându-şi
vremea în singurătate şi rugăciune, isihastul nu era văzut sau auzit decât de unul sau doi monahi. Odată a
dorit ca Dumnezeu să-i descopere starea dumnezeiescului Grigorie, adică unde şi cu care dintre aleşii lui
Dumnezeu se află. După ce l-a rugat un lung răstimp pe Dumnezeu zi şi noapte, a avut această vedenie.
Se făcea că sihastrul era în Cetatea Constantinopolului, stând în minunata şi uriaşa Biserică a Sfintei
Sofii, deşi nu mai văzuse niciodată cetatea de scaun ori biserica în viaŃa sa. În mijlocul bisericii el a zărit
un sfânt sobor adunat. Între PărinŃii de faŃă el i-a recunoscut pe Athanasie cel Mare, Vasilie şi Grigorie,
Ioan Gură de Aur, Grigorie al Nissei, înŃeleptul Chiril şi o mulŃime de sfinŃi cuvântători de Dumnezeu. Pe
măsură ce vorbirea lor înainta, cucernicul sihastru a încercat să se lămurească ce anume discutau, dar n’a
putut să afle nimic. Apoi se făcea că cei de faŃă erau gata să-şi sfârşească convorbirea. În sfârşit el i-a
auzit pe toŃi cum ziceau: „Nu ne este cu putinŃă să întărim această hotărâre fără Grigorie, Ierarhul
Thessalonicului”.
Deci au trimis un slujitor ca să-l poftească pe ierarh la sfântul sobor. După puŃină vreme slujitorul
s’a întors zicând că este cu neputinŃă să se apropie de ierarh şi să-i vorbească atunci, căci stătea lângă
scaunul Împăratului, vorbind tainic cu Împăratul. Cuvântătorii de Dumnezeu i-au poruncit iarăşi
slujitorului să se întoarcă şi să zăbovească până ce înalta vorbire se va fi încheiat, ca să-l poată
pofti şi aduce pe sfântul ierarh la sobor. Întorcându-se, slujitorul a aşteptat până când a putut vorbi cu
ierarhul. Deci spunându-i despre ce era vorba, slujitorul a zis: „Nu este cu putinŃă ca soborul să întărească
hotărârile sale fără a te avea de faŃă”.
De îndată ce ierarhul a auzit acele cuvinte s’a dus îndată la sobor. Cei ce l-au zărit pe Sf. Grigorie
apropiindu-se s’au ridicat şi i-au dat bineŃe. L-au dus apoi şi l-au aşezat pe un scaun în mijlocul lor, la
locul de cinste, dimpreună cu aleasa treime a sfinŃilor Vasilie cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Grigorie de
Dumnezeu Cuvântătorul. Atunci sfântul şi-a dat votul său, întărind hotărârile lor.
Întru soborniceasca slavă a Bisericii lui Hristos, vorbirile lor erau despre dogmele pe care SfinŃii
PărinŃi le învăŃaseră în cei dintâi ani ai CreştinătăŃii. În deplină înŃelegere ei au hotărât că dogmele erau
alcătuite aşa cum se cuvine. Apoi au întărit faptul că Sf. Grigorie Palama, însuflat de Dumnezeu, adunase
cu sârguinŃă scrierile lor, le cercetase şi le tâlcuise în chip strălucit, luptând cu izbândă şi ruşinând noile
eresuri. Apoi cu toŃii împreună şi fieştecare în parte şi-au arătat admiraŃia un lung răstimp de vreme. La
sfârşit s’au ridicat cu toŃii din scaune şi soborul s’a încheiat. 412
Stai acum împreună cu cuvântătorii de Dumnezeu lângă scaunul Celui preaîndurat, fiind asemenea
cu dânşii şi întocmai la obiceiuri, preaînŃelepte Grigorie, mai întâi şezătorule pre scaunul Thessalonicului,
podoaba ierarhilor, strălucit împodobit fiind cu slava arhieriei, şi slujind acum lui Dumnezeu.
412
Patriarhul Filothei, ibid., pp. 509-515. Ierom. Athanasie din Paros, ibid., pp. 219-220.
134
Duminica a Doua din Postul Mare,
Canonul Utreniei,
Cântarea a 8-a, Glas 4