Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

În rugăciunea mea plină de zdrobire am adăugat şi alte multe cereri. După ce m’am rugat, fiind
seară, era vremea odihnei. Pe când dormeam am văzut un călugăr înveşmântat cu obişnuitele simboluri
ale episcopiei, adică cruce pe cap şi omofor. A intrat în odaia mea şi, luând un scaun, mi-a spus: ‘Cum îŃi
este?’ Eu i-am arătat piciorul umflat şi împuns, spunându-i de îndelungata mea durere şi istovire.
Atunci el mi-a luat piciorul cu amândouă mâinile ca să îmi strângă umflătura şi să scoată puroiul.
‘Nu te mai necăji, căci nimic nu te va mai supăra’. Deci după această facere de bine plină de milostivire, a
plecat. Niciodată în viaŃa mea nu mi-a fost somnul aşa de dulce şi paşnic ca în timpul acestei vedenii.
În dimineaŃa următoare, când frăŃia era chemată la rugăciune şi cântare, am dorit şi eu să mă duc.
M’am dus la biserică numai cu un toiag, spre marea uimire a celor de faŃă. FraŃii m’au întrebat, iar eu leam
spus despre minune şi care era pricina uimitoarei tămăduiri. ToŃi cei ce au auzit au fost uimiŃi şi se
minunau de istorisirea mea.
La opt zile după dumnezeiasca cercetare m’am făcut cu totul sănătos. M’am dus la biserica din
Kastoria unde se afla icoana făcătorului de minuni Grigorie. M’am închinat cu metanie înaintea ei,
mulŃumind din toată inima. Apoi m’am întors la mănăstire şi la fraŃi. M’am gândit că trebuie să-mi Ńin
făgăduinŃa către ‘noul doctor’. Dar, cum iarna se apropia, mersul pe jos pentru un bătrân ca mine era cu
anevoie. Deci am hotărât să nu pornesc spre Thessalonic, socotind că era şi o altă cale să-mi împlinesc
făgăduinŃa către Dumnezeu şi către slujitorul Lui. M’am gândit să chem pe preoŃii bisericii şi pe monahii
din obşte ca să săvârşim o slujbă de prăznuire. Am dezvăluit planul meu fraŃilor din mănăstire şi ne-am
pregătit pentru o bogată şi strălucită prăznuire.
Însă această schimbare a făgăduinŃei lui Efrem nu a fost blagoslovită de sfânt, căci el făgăduise să
vestească minunea sfântului în Thessalonic şi pe tot drumul. Deci înainte să se sfârşească ziua prăznuirii
Efrem a fost cuprins de o primejdioasă şi puternică febră. Piciorul i s’a umflat din nou şi îl durea. Efrem a
înŃeles îndată pricina revenirii bolii. El şi-a mărturisit păcatul împotriva sfântului, mustrându-se că a
călcat înŃelegerea lor din pricina nebăgării de seamă şi din comoditate. Cu multă stăruinŃă el a cerut
iertare sfântului, făgăduind să împlinească legământul său. Atunci, în chip minunat, umflătura s’a spart şi
puroiul s’a scurs în aceeaşi zi. Curând apoi Efrem s’a însănătoşit deplin. Mergând pe picioarele sale el a
intrat în cetatea Thessalonicului şi s’a închinat la mormântul sfântului. Deci Ńinându-şi făgăduinŃa cea
dintâi, a spus cu bucurie tuturor celor din biserica sfântului despre minunea ce i s’a făcut. 408
13-14. Vindecarea unui copil din Tzimiski, Veria
Era în Tzimiski, Veria, un bărbat nobil şi chibzuit, care a început să ducă o viaŃă urâtă, nevrednică
de el. Aceasta s’a întâmplat din pricină că mai nainte se alipise de Akindin, duşmanul Sfântului Grigorie,
de la care învăŃase gramatica şi alte lucruri. Până la urmă bărbatul din Tzimiski a băut până la fund
paharul cel rău şi străin al eresului, făcându-se akindinist. Auzise de multe ori despre multele şi marile
minuni ale răposatului Arhiepiscop Grigorie din Thessalonic. De asemenea, auzise despre minunile,
învăŃăturile şi harul sfântului pe când se afla la Constantinopol, totuşi multă vreme a rămas nesimŃitor la
toate aceste sfinte istorisiri. Pe de altă parte bărbatul din Tzimiski nu era în stare să apere poziŃia
învăŃătorului său Akindin. Deci curând şi-a schimbat direcŃia, după ce a primit o binefacere atât trupească
cât şi duhovnicească de la Sf. Grigorie, după cum urmează.
Bărbatul din Tzimiski avea un băieŃel care s’a îmbolnăvit de o boală gravă ce l-a adus în pragul
morŃii. Nimeni nu mai nădăjduia că băiatul va scăpa cu viaŃă. Adânc întristat, tatăl s’a dus în altă parte a
casei ca să nu vadă despărŃirea sufletului de trupul fiului său. Singur în odaie, el stătea ghemuit, cu coatele
pe genunchi şi cu capul sprijinit în mâna dreaptă – cum stau adeseori cei ce jelesc. Atunci el a început să
murmure, zicând că dacă Grigorie era cu adevărat făcător de minuni, cum ziceau toŃi, şi poate da
asemenea daruri, atunci să arate aceasta izbăvind copilul de primejdioasa şi ucigătoarea boală. Astfel
cugeta el plin de adâncă întristare. Căci cu adevărat era mai înclinat să-l pună la încercare pe sfânt decât
să se roage pentru mijlocirea lui. După atâta chin şi disperare, el a adormit.
Apoi în somn – o minune! – s’a apropiat de el dumnezeiescul Grigorie. Sfântul, împodobit cu
omoforul arhieresc, i-a vorbit cu dragoste celui ce până atunci nu i se rugase şi nici nu crezuse. Sf.
Grigorie i-a spus: „Am venit, după cum vezi, fiindcă m’ai chemat”. Atunci bărbatul din Tzimiski s’a
408
Ibid., pp. 491-497; Ierom. Athanasie din Paros, ibid., pp. 211-214.
130