Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

ARĂTAREA SFÂNTULUI IOAN EVANGHELISTUL
După ce a petrecut doi ani cu Părintele Nicodim, Grigorie a avut parte de o vedenie dumnezeiască.
Într’o zi, pe când se îndeletnicea cu rugăciunea minŃii, i s’a arătat un bărbat măreŃ şi străluminat. Grigorie
l-a recunoscut pe Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, Fiul Tunetului, ucenicul cel
iubit şi prietenul lui Hristos. Privindu-l pe Grigorie cu bunăvoire, Apostolul a spus: „Din lumea cealaltă
am venit la tine ca sol al Stăpânei a tot ce este sfânt, ca să te întreb pentru ce strigi mereu zi şi noapte şi în
tot ceasul, „Luminează întunericul meu, luminează întunericul meu”? Grigorie a răspuns: „Ce altceva aş
putea zice în rugăciunea mea către Dumnezeu, fără numai a cere milă şi luminare ca să cunosc şi să fac
voia Lui, om pătimaş fiind eu şi plin de păcate?” 18
Atunci ucenicul cel iubit al lui Hristos a răspuns: „Stăpâna tuturor Ńi-a poruncit să nu te temi, nici să
şovăi, că eu voi fi ajutorul tău”. Apoi Grigorie a întrebat: „Oare în viaŃa de acum ori în cea viitoare vrei ami
ajuta ca împreună-lucrător al Maicii Domnului?” Marele Evanghelist al celor înalte a răspuns cu
bucurie şi dulceaŃă: „Te-am ajutat şi mai nainte, şi te ajut şi acum, şi încă şi în viitor te voiu ajuta!” Deci
după ce Evanghelistul i-a vestit despre acest dar mai presus de fire şi negrăit al Maicii Domnului, s’a
făcut nevăzut. 19 Din această vedenie putem înŃelege că harul dumnezeiesc îl pregătea pe Sf. Grigorie a
păşi pe urmele „Theologului”.
Cele de mai sus au fost dezvăluite mult mai târziu de către Grigorie ucenicului său Dorothei
(viitorul Mitropolit al Thessalonicului, 1371-1379). Trebuie ştiut că încă înainte ca Grigorie să părăsească
îndeletnicirile lumeşti, pe când trăia în casa tatălui său, sau la şcoală ori la palat, nutrea o deosebită
credinŃă faŃă de Maica Domnului. Cu dragoste arzătoare căuta întărirea ei. Încă din tinereŃe, înainte de a
începe vreun lucru, Grigorie, stând înaintea icoanei ei, rostea cu mare umilinŃă şi zdrobire de inimă
rugăciunea Sfintei Maria Egipteanca, pe care a rostit-o înainte de a pleca din Ierusalim spre a trăi ca
pustnică: „Stăpână, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, nu mă lăsa pre mine!” 20
În al treilea an al uceniciei sale Grigorie a fost tuns de către Nicodim. Apoi, bătrân fiind cu vârsta,
Fericitul Nicodim a adormit, în anul 1320, la 11 Iulie, aceasta fiind şi ziua când este pomenit de către
Sfânta Biserică.
LA MAREA LAVRĂ
După ce Grigorie l-a îngropat pe preacinstitul său StareŃ, împreună cu fraŃii săi Macarie şi Theodosie
s’au dus la Marea Lavră, Mănăstirea Sfântului Athanasie Athonitul. Acolo au fost primiŃi cu mare bucurie
şi cinste, căci se auzise despre Grigorie şi vieŃuirea lui cea virtuoasă. FraŃii Palama au hotărât să se alăture
acestei obşti chinoviale. Grigorie avea să rămână acolo trei ani, din toamna lui 1320 până în toamna lui
1323. El i-a uimit pe toŃi cu înŃelepciunea sa şi cu asprimea vieŃuirii, arătând că era mai încercat decât i se
dusese faima. 21
În răstimpul petrecut la Lavra s’a aflat sub povăŃuirea duhovnicească a unui anume Nichifor, căruia
i-a dovedit iarăşi dragostea sa de învăŃătură. Acest StareŃ i-a fost călăuză lui Grigorie întru liniştirea
netulburată de grijile lumeşti. StareŃul Nichifor era foarte încercat în trezvia lăuntrică şi în atingerea
negrăitei uniri cu Dumnezeu. Câteva scrieri ale acestui sfânt bărbat se află în Filocalie.
Igumenul Marii Lavre i-a dat lui Grigorie ascultarea de a sluji la masa fraŃilor din marea trapeză de
obşte a Mănăstirii. FraŃii intrau în schimburi de câte o sută de călugări. Grigorie a fost pus de asemenea să
cânte la strană. Şi aci minunatul acesta s’a arătat a fi pildă de desăvârşire călugărească pentru toŃi, tineri şi
bătrâni, chinoviarhi şi pustnici, învăŃaŃi sau neştiutori de carte. Smerenia era virtutea sa de căpetenie, încât
nu numai că şi-a supus şi înfrânat mişcările dobitoceşti ale patimilor trupeşti, ci şi-a micşorat cu străşnicie
cerinŃele firii. Părea că nu are trebuinŃă de nimic din cele pământeşti. Astfel, prin dragostea sa de curăŃie,
era o pildă mângâietoare de nepătimire îngerească pentru toată obştea fraŃilor. Până şi cu somnul, fără de
18
Ibid., pp. 81-83.
19
Ibid. p. 83.
20
Ibid., pp. 83-85. Cf. „ViaŃa Sfintei Maria Egipteana,” Triod.
21
John Meyendorff, St. Gregory Palamas and Orthodox Spirituality, ibid., p. 85.
13