Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

este pricina acestei zarve, tulburări şi dureri trupeşti?” Bărbatul a răspuns: „Oare nu vedeŃi că mă
copleşesc dureri amare şi că sânt gata să-mi pierd viaŃa? Vai, toŃi cei dragi ai mei vor rămâne fără
ocrotire”. Atunci sfântul a spus: „Nu te teme pentru cele de faŃă, prietene. În scurtă vreme te vei face
bine”. Apoi scoŃând din sân o bucată de pânză, sfântul a spus: „Pune-Ńi fâşia de pânză pe locul unde te
doare”. Pânza era din ultimul veşmânt al său, brodat cu fir de aur, cu un model de nouă cruci de aur.
Bărbatul bolnav a pus pânza pe locul umflat. Diaconul aflat cu ceilalŃi avea o cruce dintr’o lumânare de
ceară, pe care a pus-o pe şalele bolnavului. Apoi sfinŃii vizitatori au pierit.
Bolnavul s’a trezit cu totul odihnit, simŃind doar o uşoară înŃepătură la colon. Apoi, în chip minunat
a putut să dea afară toată murdăria şi puroiul din locul bolnav. ToŃi cei ce au aflat de aceasta s’au
minunat, căci scăpase de la o moarte sigură. Curând s’a însănătoşit cu totul şi s’a făcut tare şi viguros,
ducându-se la mormântul vestitului şi sfântului ierarh al lui Dumnezeu. Ajuns acolo a povestit cu bucurie
tuturor cum i-a fost dat să aibă parte de o minune mai presus de fire. El a dat mulŃumită lui Dumnezeu şi
slujitorului Său Grigorie. 399
3. Protopsaltul cu mâna uscată
Protopsaltul catedralei din Thessalonic era şi canonarhul care intona primele note ale cântării, spre a
da tonul celorlalŃi cântăreŃi. Era desăvârşit în meseria sa, învăŃând şi povăŃuind pe alŃii în această artă
sfântă, fiind şi deosebit de iscusit în arta hironomiei, o metodă de a dirija, de pe vremea sfinŃilor Ioan
Damaschin şi Cosma Ierusalimneanul, prin care dirijorul îi îndruma pe cântăreŃi cu anumite gesturi ale
mâinii drepte, ridicând sau coborând degetele cu anumite semne pentru mişcările melodice ale notelor.
S’a întâmplat ca acest protopsalt să se îmbolnăvească, înghiŃind ceva otrăvitor. El a zăcut un an
întreg în pat, aproape fără să se mişte. Cu vremea acea otravă s’a mai împrăştiat şi a fost eliminată, poate
din pricina regimului aspru prescris, ori a altor tratamente medicale. Resturile otrăvii s’au depus în
extremităŃi, ducând la paralizia braŃelor şi picioarelor. Totuşi nici această stare nu a fost permanentă, căci
după câteva zile otrava a părăsit mădularele, afară de trei degete de la mâna dreaptă (degetul mare,
arătătorul şi mijlociul), făcându-le nefolositoare. Degetele rămăseseră drepte şi înŃepenite, fără a se putea
mişca. Doctorii n’au putu să dea nici un leac pentru boala sa. Protopsaltul suferea mult pentru aceasta,
căci nu mai putea să-şi reia locul între cântăreŃi. De asemenea nu putea nici să scrie ori să copieze
cântările. Deci protopsaltul şi-a pierdut orice nădejde în doctori, chirurgi sau leacuri, hotărând să se lase
cu totul la mila lui Hristos şi a slujitorilor Săi.
Deci noaptea, după ce s’a rugat tuturor sfinŃilor să mijlocească în folosul lui, cine oare i s’a arătat
protopsaltului într’un chip dumnezeiesc şi minunat? Vom vedea îndată. Se făcea că protopsaltul se afla în
uriaşa biserică a Sfintei Sofii din Thessalonic. În partea dreaptă a bisericii el l-a întâlnit pe marele ierarh
Grigorie. Într’adevăr, mormântul Sfântului Grigorie era aşezat chiar în acel loc. „Se făcea”, a spus
cântăreŃul, „că ierarhul îmi mângâia creştetul capului ca un tată”. Apoi i-a vorbit acestuia cu glas blând şi
plăcut, zicând: „Du-te, mai-marele cântăreŃilor, că de acum înainte vei fi sănătos”.
Se apropiau zorile şi protopsaltul s’a sculat şi a pornit în grabă către biserica ce adăpostea moaştele
sfântului. Îngenunchind înaintea mormântului, vărsa lacrimi din belşug, rostind cuvinte de pocăinŃă. El a
cerut stăruitor sfântului să mijlocească pentru el. În trecut protopsaltul păcătuise mult rostind vorbe
îndrăzneŃe împotriva Sfântului Grigorie. El a cerut cu stăruinŃă iertare sfântului şi ca el să-i tămăduiască
mâna. Pe când zicea aceasta, îşi freca necontenit mâna dreaptă de piatra mormântului. După ce s’a rugat
îndelung, a hotărât să se întoarcă acasă. Apoi deodată degetele amorŃite au revenit la viaŃă, mişcându-se
cu mare uşurinŃă. O, ce har minunat şi mai presus de fire a revărsat Hristos asupra lui Grigorie! Ajuns
acasă, protopsaltul a luat un condei şi a scris bine şi fără şovăire. El a putut de asemenea să facă din nou
mişcările cerute de hironomie, potrivit cu glasurile muzicii bizantine. Apoi, cu glas răsunător, protopsaltul
a lăudat şi a slăvit pe blândul slujitor al lui Dumnezeu, Grigorie. 400
399
Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 445-449. Ierom. Athanasie din Paros, ViaŃa lui
Grigorie Palama, op. cit., pp. 193-194.
400
Patriarhul Filothei, ibid., pp. 449-451. Ierom. Athanasie din Paros, ibid., pp. 194-196.
123