Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

CONVERTIREA ÎMPĂRATULUI
În Octombrie, 1369, Împăratul Ioan al V-lea, aflat la Roma, s’a convertit la papistăşie într’o
ceremonie deosebit de pompoasă. Nici un cleric bizantin nu-l însoŃea pe împărat, şi nimenea dintre
dregătorii săi nu i-a urmat pilda. Era un act individual, legat doar de persoana Împăratului.
De la Roma Ioan s’a dus la VeneŃia, nădăjduind să ceară ajutor de la vechii săi aliaŃi, VeneŃienii.
Din nefericire, Ioan şi însoŃitorii săi nu au avut destui bani nici ca să se întoarcă acasă în capitală. Deci a
fost reŃinut în VeneŃia luni întregi, până când fiul său Manuil (pe atunci adolescent) a sosit ca să-l scape.
În vreme ce Împăratul era la Roma, lepădându-se de credinŃa părinŃilor săi pe treptele de la Sf.
Petru, înaintea Papei Urban al V-lea, Patriarhul Filothei, care fusese rechemat în scaun în urmă cu cinci
ani (1364), la moartea Patriarhului Kallist I (+1363), căuta să întărească credincioşia norodului său faŃă de
Dreapta-slăvire. El a dat la iveală scrisori de povăŃuire nu numai către bizantini, ci către ortodocşii de
pretutindenea, din Siria, din Egipt, din Ńările slave din sud şi din Rusia. El credea că în situaŃia de atunci
unirea celor două Biserici era cu neputinŃă. Nădejdile Împăratului într’un ajutor apusean pentru împărăŃia
sa care se prăbuşea erau doar o cursă şi o amăgire. Vedem deci harul prorocesc al Sfântului
Grigorie, care l-a sprijinit pe Ioan Cantacuzino, pentru ortodoxia sa, în locul Împăratului Ioan al V-lea
care până la urmă s’a lipsit singur de har prin apostazia sa.
PROSLĂVIREA SFÂNTULUI
La adormirea sfântului s’au săvârşit mulŃime de minuni. În 1363 Patriarhul Kallist s’a adresat
episcopilor sufragani ai scaunului Thessalonicului, poruncindu-le să facă o cercetare. La acea întâlnire a
prezidat Împărăteasa Anna, care încă trăia în Thessalonic. Au fost ascultaŃi martorii şi mărturia lor s’a
înscris într’un zapis ce a fost trimis în capitală.
La moartea Patriarhului Kallist, în 1363, a revenit în scaun Patriarhul Filothei care a scris un
Encomium (Laudă) şi o slujbă în cinstea prietenului şi învăŃătorului său Grigorie Palama. Slujba s’a Ńinut
la Mănăstirea Celui Nepătruns, unde, în toamna lui 1342, Sf. Grigorie fusese întemniŃat de Patriarhul
Kaleka.
Arhiepiscopul Grigorie era cinstit ca sfânt şi la Marea Lavră din Muntele Athos, unde şi-a petrecut
câŃiva ani, atât între zidurile mănăstirii cât şi în afara ei. La Kastoria, în Macedonia, s’a afierosit o biserică
Sfântului Grigorie Palama în anul 1368. Astfel, ca de obicei, cinstirea locală a precedat proslăvirea. La
nouă ani de la adormirea sa, în 1368, o Hotărâre a Sinodului a consfinŃit cuprinderea numelui Sfântului
Grigorie în Calendarul bisericesc al Marii Biserici din Constantinopol, la data de 14 Noiembrie. Pilda sa a
fost urmată şi de alte Biserici. 397
Icoana sfântului
În vremea vieŃii sale nu s’a făcut nici un portret al sfântului. Curând după fericita sa adormire, când
pomenirea lui era încă vie, un artist necunoscut l-a zugrăvit într’o sfântă icoană. La fel ca cei mai mulŃi
anatolieni, Sf. Grigorie Palama era oacheş, cu ochi mari şi adânciŃi sub sprâncenele arcuite. Fruntea sa era
rotunjită, nasul lung şi subŃire ca o lamă de cuŃit iar buzele mici şi strânse laolaltă ca de o durere. El este
înfăŃişat purtând omoforul şi sakkosul de arhiepiscop, iar mâna sa dreaptă este ridicată în semn de
binecuvântare. În mâna stângă Ńine o Evanghelie bătută în pietre nestemate. Înscrisul de pe icoană zice
aşa: „Cel între sfinŃi Părintele nostru Grigorie, Arhiepiscopul Thessalonicului”.
A Doua Duminică din Postul Mare
397
John Meyendorff, A Study of Gregory Palamas, op. cit., p. 112. Pe lângă Encomiul Patriarhului Filothei, Tomul Sinodal din
1368 (PG 711-712) dă alte informaŃii despre moartea şi proslăvirea Sfântului Grigorie.
118