Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

DiscuŃia
Ne-au rămas două relatări despre această discuŃie: una deosebit de părtinitoare, a lui Nichifor
Grigora; şi una ceva mai nepărtinitoare, a Protostratorului Gheorghe Fakrasis. De fapt Grigora nici nu
consemnează totdeauna cuvintele lui Palama, pretinzând că nu merită să fie pomenite. Însă discursul său
consemnat de el este mai curând o poliloghie, despre care mai târziu Palama avea să spună: „Dacă ar fi
rostit cu adevărat fiecare vorbă pe care pretinde că a rostit-o, atunci discuŃia ar fi durat nu doar o seară, ci
zile şi nopŃi la rând”. 390
Mai târziu sfântul a alcătuit pentru posteritate o dare de seamă a acestor discuŃii în patru tratate,
intitulate Împotriva lui Nichifor Grigora. În primele două tratate el vorbeşte despre confruntarea sa cu
Grigora înaintea Împăratului Ioan al V-lea Paleologul. Cu multă limpezime Palama proclamă că obârşia
dumnezeieştii esenŃe este ipostasul Tatălui; de nu ar fi aşa, „esenŃa lui Dumnezeu s’ar produce ea însăşi,
iar Dumnezeu ar fi propriul Său Tată, cum proclama odinioară semeŃia oamenilor vestiŃi între Ellini. De
fapt numai Dumnezeu Însuşi există, şi Lui Îi aparŃine dumnezeiasca esenŃă şi dumnezeiasca lucrare”. 391
Palama spune că tot ce are Dumnezeu este de la Sine Însuşi şi că El nu ia nimic de la altul, deci nu poate
fi compus. 392
După această întâlnire Împăratul a fost silit să înştiinŃeze Roma că, deocamdată, nu este cu putinŃă a
convinge poporul să primească unirea. El dădea vina în parte pe delegaŃia papală, care nu fusese însoŃită
de galerele înarmate care să convingă pe bizantini. Împăratul ştia că supuşii săi nu aveau să-l asculte.
După aceasta negocierile de unire au intrat într’un impas pentru câŃiva ani. Deşi exista o partidă destul de
puternică favorabilă unirii, adevărul este că copleşitoarea majoritate a bizantinilor, mireni şi clerici,
susŃineau cu tărie Ortodoxia. Însă în anul 1355, Patriarhul Filothei, care era împotriva lui Grigora, a fost
depus.
DiscuŃii în vederea unirii
Împăratul Ioan al V-lea a început noi parlamentări în vederea unirii. IniŃial aceste discuŃii căutau să
treacă drept un nou Sinod Ecumenic la Constantinopol. Cantacuzino însuşi scrisese la Roma, în nădejdea
că problemele dogmatice se pot discuta la un Sinod Ecumenic – dar care să se Ńină pe teritoriul bizantin.
Cantacuzino a luat parte la aceste parlamentări şi a încercat să-l convingă pe legatul papal Pavel că
palamismul nu era o nouă învăŃătură, ci Ńinea temeinic de tradiŃia PărinŃilor Bisericii.
În a doua jumătate a veacului al paisprezecelea, la Sinodul de la FlorenŃa, un îndepărtat rezultat al
acelor parlamentări, palamismul avea să fie socotit dogmă oficială a Bisericii Ortodoxe, nefiind socotit un
punct de separare între Răsărit şi Apus. 393 Într’adevăr, Biserica Apuseană a evitat un dialog sincer cu ceea
ce produsese mai bun theologia şi duhovnicia bizantină. Mai mult, Papa Urban al V-lea (1362-1370) s’a
împotrivit unui Sinod Ecumenic, preferând să organizeze o Biserică Latină în lăuntrul imperiului grecesc
şi să trimită călugări cerşetori ca misionari în Răsărit. 394
Legatul papal Pavel din Smirna a fost numit de Papa ca Arhiepiscop de Thiva şi apoi Patriarh titular
al Constantinopolului. El a rămas astfel până în 1369, aflându-se în centrul parlamentărilor pentru unire.
Pavel din Smirna şi-a dat oarecum seama că palamismul şi thomismul se excludeau reciproc. Lucrările lui
Thoma din Aquino se întemeiază pe concepŃia latină despre Treime care subliniază unitatea substanŃei pe
seama unicităŃii Persoanelor. MulŃi dintre Greci refuzau să se lepede de concepŃia răsăriteană tradiŃională.
Pe deasupra, Apusul nu putea accepta că harul este nezidit sau poate fi acelaşi cu dumnezeiasca lumină.
În Apus darurile Duhului Sfânt sânt socotite a fi zidiri.
390 Împotriva lui Grigora, I, Coisl. 100, fol. 253.
391 Ibid., II, Coisl. 100, fol. 254.
392 Ibid., I, Coisl. 100, fol. 241A.
393 John Meyendorff, A Study of Gregory Palamas, op. cit., p. 110.
394 Kelly, p. 224.
116