Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

THESSALONICUL
După ce a zăbovit pentru scurtă vreme în cetatea de scaun, omul lui Dumnezeu dorea să se întoarcă
la scaunul său. În vara lui 1355 Palama s’a întors la Thessalonic cu scrisori de la Ioan al V-lea care
adevereau credincioşia sa faŃă de noua stăpânire bisericească şi politică.
La mănăstirea Hyrmimneeskontos slujea un ieromonah pe nume Porfirie, un bărbat cuvios şi
înŃelept, care era şi prieten cu sfântul. El îl vizita adesea pe Sf. Grigorie şi se împărtăşea cu bucurie din
dumnezeieştile sale cuvinte ca dintr’un izvor pururea curgător, căci erau cuvinte ce te duceau de la
pământ la cer.
La 6 August, 1355, la praznicul Schimbării la FaŃă a Domnului, Păr. Porfirie, după obiceiul său,
slujea privegherea cu fraŃii mănăstirii. Însă, în timpul privegherii, dintr’o dată Păr. Porfirie a fost lovit de
o durere în partea stângă, nemaiputând să slujească. Nu putea să stea nici măcar în pat, căci durerea era
sfâşietoare. El şi-a petrecut restul serii în suferinŃă necontenită.
Când a venit vremea săvârşirii Sfintelor Taine au trebuit să-l cheme pe Arhiepiscop ca să slujească.
După Dumnezeiasca Liturghie, Păr. Porfirie a căutat vindecare cerând blagoslovenie de la sfânt. Din
smerenie, Arhiepiscopul nu a vrut să-i împlinească cererea şi i-a spus că nu i s’a dat să facă minuni. Ba
încă i-a spus lui Porfirie să nu cugete despre el astfel de lucruri. Însă Păr. Porfirie a stăruit şi a cerut ca
Arhiepiscopul să-l binecuvinteze cu crucea din mâinile sale. Atunci sfântul, supunându-se cererii
suferindului, şi-a întors ochii spre Hristos şi apoi şi-a pus mâna, făcând semnul crucii, pe partea dureroasă
a ieromonahului. Apoi, adânc mişcat, a început să cânte: Pe cruce pironit fiind, Stăpâne, blestemul cel
împotriva noastră ai şters; cu suliŃa în coastă fiind împuns, zapisul cel scris împotriva lui Adam ai stricat
şi ai dat izbăvire lumii. Apoi sfântul a citit istorisirea Apostolului Petru: „Şi a fost Petru trecând pre la
toŃi, a venit şi la sfinŃii ce locuiau în Lídda. Şi a aflat acolo pre un om oarecare anume Enea, de opt ani
zăcând în pat, carele era slăbănog. Şi a zis Petru lui: Enea, vindecă-te Iisus Hristos; scoală-te şi aşterne
Ńie. Şi îndată s’a sculat” (Fap. 9:32-34).
După ce Arhiepiscopul a rostit cuvintele „vindecă-te Iisus Hristos”, durerea Părintelui Porfirie abia
dacă se mai simŃea, apoi după o clipă a pierit cu totul. Astfel Ieromonahul Porfirie s’a vindecat cu totul,
recăpătându-şi puterile şi întorcându-se la chilia sa. 369
După câteva zile Păr. Porfirie a fost cuprins de un chin şi mai cumplit. De data asta îl durea gâtul.
Boala era aşa de grea, că n’a putut să bea nici apă vreme de opt zile, de parcă gâtlejul i s’ar fi închis. Îl
aştepta o moarte cumplită prin sufocare. Din nou, Păr. Porfirie a ştiut că poate să ceară ajutor de la
doctorul său, adică marele Grigorie. Cu multe stăruinŃe el l-a înduplecat pe Arhiepiscop să-i
binecuvinteze mădularul bolnav. Făcând semnul crucii cu sfânta sa mână, sfântul a început iarăşi să cânte,
de data asta cu lacrimi: Cuvântule al lui Dumnezeu, Cel ce nu te-ai făcut părtaş patimilor atunci când de
patimile trupului te-ai atins, Tu din patimi pre om ai slobozit. După ce a sfârşit cântarea, omul lui
Dumnezeu a spus Părintelui Porfirie: „Intră în tine însuŃi şi cere de la Dumnezeu tămăduirea patimilor
duhovniceşti şi trupeşti, că numai la El este cu putinŃă aceasta”. După aceea gâtlejul lui Porfirie s’a curăŃat
şi îndată a avut poftă de mâncare. Aceasta s’a întâmplat chiar când în trapeză era masa. Porfirie, care mai
nainte nu putea nici să bea apă, a putut acum să mănânce din toate împreună cu fraŃii. 370
MĂNĂSTIREA SF. THEODORA
La Mănăstirea Sf. Theodora era o maică cu fiica sa după trup. Deşi fata era destul de mare, din ispită
drăcească ea nu putea să-şi reŃină fireştile trebuinŃe, făcându-o să-şi murdărească patul şi hainele. Acest
lucru o îngrijora peste măsură pe mama sa, mai ales că fetiŃa era trecută bine de vârsta prunciei. Cu
vremea mama a început să-şi piardă dragostea pentru copilă şi să o ocolească. Întrucât Arhiepiscopul
obişnuia să se oprească din când în când la mănăstire, a fost înştiinŃat despre aceasta atât de către mamă
cât şi de către fiică. Amândouă femeile au căzut la picioarele lui şi, cu credinŃă fierbinte şi cu lacrimi, au
369 Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 405-409.
370 Ibid., p. 411.
110