Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

veselitor şi a zis cu zâmbire: „Dacă ne învoim în privinŃa învăŃăturii, vom ajunge la aceeaşi dogmă. Deci
cine pricepe să judece puterea graiurilor rostite aici”. 363
Atunci unul dintre dânşii a zis: „Va veni o zi când ne vom înŃelege”. Sfântul a încuviinŃat şi s’a
rugat ca acest lucru să vină cât mai grabnic. Apoi Arhiepiscopul s’a gândit că mai devreme sau mai târziu
acest lucru se va întâmpla; căci scris este: „Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor
cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt, şi toată limba să mărturisească că Domn este Iisus
Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filip. 2, 10-11). Aceasta negreşit va să se petreacă la a Doua
Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.
Apoi Filothei, biograful sfântului, zice că deşi au avut loc multe alte întâmplări, Arhiepiscopul nu
s’a temut nicicând să grăiască cuvântul lui Hristos înaintea „celor ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să
ucidă” (Mt. 10, 28). Dorind a scrie mai multe, Filothei se plânge că mâna sa nu este în stare a însemna
toate şi că încă au mai rămas lucruri nescrise.
În vremea robiei sale, sfântul a arătat un viu interes faŃă de turma sa din Thessalonic. În scrisoarea
către eparhia sa scrisă în 1354, el dă preŃioase veşti despre situaŃia creştinilor din Asia Mică sub
stăpânirea turcească. 364 Există de asemenea o scrisoare scrisă unui necunoscut. 365 Amândouă aceste
scrisori sânt semnificative pentru cei ce studiază istoria.
Nu se mai ştie nimic altceva despre robia sfântului. Sf. Grigorie avea să rămână în această încercare
până în primăvara lui 1355.
În tot acest răstimp musulmanii i-au cruŃat pe cei robiŃi numai în nădejdea de a dobândi o bună răscumpărare.
Fiul mai mare al emirului s’a purtat cu multă cruzime cu sfântul bărbat. Curând însă lui
Grigorie i s’a îngăduit să trăiască liniştit în Mănăstirea Sf. Iakinth din Nikea, până ce aveau să se adune
banii pentru slobozirea lui. Însă evenimentele din capitală au întârziat trimiterea răscumpărării cerute de
Turci.
363
Ibid.
364
Diovouniotis, Neos Hellenomnemon, Athena, 1922, pp. 7-21.
365
A Letter to an Anonymous Person, în M. Treu, Deltion of the Historical and National Association, III (1890), pp. 229-234.
107