Editura Cartea Ortodoxă - parohia "sf.prooroc ilie tesviteanul şi sf ...

Grigorie a răspuns, zicând: „Din Cartea noastră nu s’a şters nimic vreodată, căci aceasta atrage mari şi
înfricoşate blesteme (Apoc. 22, 18-19). Oricine cutează a înlătura ceva sau a reface vorbele lui Hristos
este el însuşi înlăturat. Dar cum ar putea un creştin să facă un astfel de lucru? Cum ar mai fi creştin unul
ca acesta, dacă ar şterge dumnezeieşte înscrisele cuvinte ale lui Hristos? Însă există numeroase mărturii,
în felurite limbi, căci îndată după primirea Evangheliei ea s’a tălmăcit din limba cea dintâi. Şi apoi cum
am putea păstra buna înŃelegere între neamuri în ce priveşte credinŃa (care există până în ziua de azi) dacă
s’ar fi săvârşit măsluirea cărŃilor?” 360
„Sânt însă unii eretici ce se învoiesc cu voi în unele lucruri, dar aceştia nu au pus înainte niciodată
această ştergere a numelui lui Mahommed din Evanghelia lui Hristos. Iar dacă Prorocii ar fi avut ceva bun
de zis despre Mahommed, negreşit nu ar fi lăsat aceasta deoparte. Însă dimpotrivă, citim că mulŃi hristoşi
mincinoşi şi proroci mincinoşi vor veni să amăgească pe mulŃi (Mt. 24, 24; Mc. 13, 22). Pentru aceea El
ne-a spus să luăm aminte ca să nu fim amăgiŃi (Lc. 21, 8)”.
„Moisì şi toŃi prorocii de dinainte şi de după el au fost daŃi pământului la moarte şi aşteaptă judecata
de apoi din cer. Deci dacă ar fi la fel şi cu Hristos, atunci ar trebui ca altcineva să vină ca să pună capăt
lucrurilor. Însă, aşa cum ziceŃi şi voi împreună cu noi, Hristos S’a înălŃat la ceruri; deci, dacă judecăm
drept, nu avem a aştepta pe vreun altul. Voi înşivă ziceŃi nu numai că Hristos S’a înălŃat, ci şi că iarăşi va
să vină. Deci dacă El este Cel ce a venit şi iarăşi va să vină, atunci noi bine facem să nu primim pe un
altul afară de El. Când va veni, El va judeca. De ce? Aşa precum El Însuşi a zis: ‘Eu sânt lumina lumii’
(In. 8, 12). Hristos şi învăŃătura Lui este lumină. Însă oamenii au iubit mai mult alte învăŃături, plăcerile
simŃurilor şi întunericul, în loc de lumină. Deci ca nu împreună cu aceştia să ne osândim, verhovnicul
ucenicilor lui Hristos a zis: ‘Însă au fost şi proroci mincinoşi în norod, precum şi între voi vor fi învăŃători
mincinoşi, cari vor băga eresuri de pierzare... şi întru lăcomie, cu cuvinte amăgitoare pre voi vor precupi.
Şi mulŃi vor urma destrăbălărilor lor’ (2 Pt. 2, 1-3). Şi un alt ucenic scrie: ‘...măcar de şi înger din cer va
binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anathema să fie’ (Gal. 1, 8). Evanghelistul zice: ‘Tot
duhul carele nu mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu nu este’ (1 In. 4, 3).
Deci cum vom primi o carte (Coranul) care zice că va veni cineva (Mahommed) de la Dumnezeu care nu
este Domnul, atunci când Evanghelistul spune că acela ce nu mărturiseşte că Iisus, Care a venit în trup,
este Domnul, nu este de la Dumnezeu? Aceasta nu e cu putinŃă, nu, nicidecum”. 361
„Este adevărat că Mahommed a venit de la răsărit la apus, aşa cum soarele călătoreşte de la răsărit la
apus. Însă el a venit cu război, săbii, jafuri, robie, ucideri şi fapte ce nu sânt de la bunul Dumnezeu, ci sânt
stârnite de cel mai mare ucigător de oameni, diavolul. SocotiŃi, oare în vremile dedemult, Alexandru (cel
Mare) nu a biruit de la apus la răsărit? MulŃi alŃii, în multe rânduri, au pornit cu oştiri şi au supus lumea.
Însă niciodată oamenii nu au crezut în aceşti conducători aşa cum credeŃi voi în Mahommed şi îl cinstiŃi.
Deşi Mahommed poate folosi silnicia şi poate da plăcere, el nu poate dobândi încuviinŃarea lumii.
Dimpotrivă, învăŃătura lui Hristos, deşi se leapădă de plăceri (lumeşti), a ajuns până la marginile lumii,
fără de silnicie, căci s’a împotrivit ei. Aceasta este biruinŃa carea a biruit lumea (1 In. 5, 4). 362
DiscuŃia se încheie în bună înŃelegere
În acea clipă sfântul a văzut că Turcii se tulburau faŃă de creştinii ce stăteau şi ascultau; deci
creştinii i-au făcut semn Arhiepiscopului să se oprească. Atunci sfântul a început a vorbi despre ceva
tradiŃional cu venirea lui Messia ca fiind despre Mahommed. (Cf. Jomier p. 153; Sahas, „Formarea dogmelor islamice târzii ca
răspuns la polemicile bizantine: minunile lui Mahommed”, op. cit., pp. 313 şi 322, n. 19.) În Coran se aduc mai multe învinuiri
împotriva poporului CărŃii, în primul rând Iudeilor, dar şi Creştinilor (Coran 3:78). Aceştia sânt învinuiŃi că au manipulat şi au
măsluit Scripturile. Despre creştini se crede că au „uitat” o parte din descoperirea dată lor. „O, voi cei ce aveŃi scriptura, acum
trimisul Nostru (Mahommed) a venit la voi, ca să vă arate o mulŃime de lucruri din cele pe care le-aŃi ascuns din Scriptură;
multe vă va ierta El” (Coran, Sura Mesei, 5:18, op. cit., p. 117). Problema este că învăŃătura Coranului în ce priveşte concepŃia
despre istoria religioasă a lumii, istoria mântuirii şi aşa mai departe, nu se împacă cu textele creştine. Întrucât musulmanii cred
că Coranul este criteriul adevărului, înseamnă că celelalte cărŃi trebuie să fi fost falsificate şi răstălmăcite (cf. Jomier, p. 155;
Sloyan, pp. 192-193).
360 Patriarhul Filothei Kokkinos, ViaŃa lui Grigorie Palama, op. cit., pp. 365-367.
361 Ibid., pp. 367-369.
362 Ibid., p. 371.
106